O prietenă a dat share pe Facebook unei reţete de pe un site cu profil culinar, genul tonomatelor de reţete care au apărut în ultima vreme ca ciupercile după ploaie. Era vorba de o prăjitură cu 2 creme: una albă şi una roz. Intru şi eu să citesc reţeta, deşi cam ştiam eu foarte bine care-i treaba cu site-ul respectiv. Surpriză! La ingrediente şi instrucţiuni de preparare, prăjitura era cu spumă de ciocolată neagră, decorată tot cu ciocolată neagră. Mă mai uit o dată la poză - alb şi roz - nici urmă de ciocolată, nici la interior, nici la exterior. În fotografie era clar o prajitură cu spumă de fructe roşii, căpşuni, zmeură, ceva de genul ăsta. Dar nu ciocolată! Văd în fiecare zi reţete aiuristice, dar chiar în halul ăsta încă nu mai văzusem!
E drept că nu există niciun cod deontologic al autorilor de publicaţii online, site-uri, bloguri, etc. şi nici un organism care să reglementeze ceva în zona asta. Totul e după conştiinţa şi bunul simţ al fiecăruia şi ştim bine că în ţara asta stăm din ce în ce mai prost şi cu una, şi cu alta. Iar în online lucrurile par a fi complet scăpate de sub control şi nici nu văd cum s-ar putea face curăţenie. Fiecare e liber să scrie ce vrea, cum vrea, chiar dacă nu manifestă nicio urmă de responsabilitate faţă de cititorul de care îşi bate joc.
Bineînţeles că e vorba despre un site cu poze furate şi reţete inventate ad-hoc sau luate cu copy/paste de pe alte site-uri. Nici măcar nu s-a obosit autorul să pună lucrurile cap la cap, să fi căutat măcar o poza cu cremă maro, nu roz! Ce contează, important e să iasă postările la număr şi să vină cititorii buluc! Dacă cineva chiar e fraier să gătească după cum scrie acolo, treaba lui!
Trebuie să fie teribil de frustrant să iei de bună o reţetă, să dai banii pe ingrediente şi să iasă cu totul altceva decât te-ai aşteptat, sau să nu iasă nimic comestibil. Să-ţi iasă cornuleţele tari ca piatra sau să-ţi curgă crema din tort pentru că ingredientele nu au fost corecte. Pe cine să mai învinuieşti? Şi cum ştii data viitoare dacă reţeta e corectă sau nu, dacă poţi avea încredere în site-ul respectiv sau nu?
Din punctul meu de vedere, ca om care se situează (şi) "de cealaltă parte a baricadei" lucrurile sunt foarte simple. Dar eu am avantajul de a-mi cunoaşte colegii de breaslă, bloggerii culinari serioşi, aşa cum din păcate cunosc şi site-urile fantomă cu reţete şi fotografii furate, făcute doar pentru a încasa banii din reclame. În plus, gătind şi scriind reţete de atâta timp, am căpătat experienţa de a putea evalua dintr-o privire dacă proporţia ingredientelor e cea corectă şi dacă produsul din fotografie e cel descris în articol.
Nu la fel stau lucrurile cu vizitatorii neexperimentați ai site-urilor culinare de tot felul. Îmi dau seama cât de uşor pot fi păcăliţi de o fotografie apetisantă sau de texte de genul "Secretul pe care trebuie să îl ştii ca să îţi iasa sarmalele bune. Iată unde greşeai până acum! " sau de laude exagerate gen: "Cea mai extraordinară reţetă de cozonaci, cresc ca nebunii! ". Ooo, da, sunt de acord cu voi, sună penibil! Dar atrage!
Bun, şi totuşi cum ne descurcăm în jungla de reţete de pe internet? Cum ştim dacă un site e serios sau nu, cum alegem reţetele? Ca să înţelegeţi fenomenul am să vă explic câteva chestii de culise.
Un site generează costuri şi vă dau câteva exemple din domeniul culinar, cel pe care îl cunosc. Sunt lucruri pe care unii dintre voi le ştiţi, alţii le bănuiţi, alţii poate nici nu v-aţi întrebat vreodată ce stă în spatele unui site culinar.
Ce costuri presupune un site culinar
- domeniul, adică numele site-ului;
- hostingul, adică severul care stochează toată informaţia astfel încât site-ul respectiv să poată fi accesat oricând, 24/24;
- tema, adaptată specificului culinar. Adică interfaţa, care trebuie să fie atrăgătoare, dar şi uşor de folosit, să fie uşor pentru cititori să găsească ceea ce îi interesează;
- anumite funcţionalităţi, de exemplu: formatul printabil al reţetelor/ingredientelor sau serviciul de trimitere a e-mailurilor cu reţetele recent publicate;
- laptop performant, camera foto/video, obiective, trepied, eventual lumini;
- softuri de prelucrare a fotografiilor;
- recuzită: farfurii, prosopele, tacâmuri diferite, etc;
- gaz, apă, internet, curent electric - din motive evidente, consumul acestora este mai mare decât doar pentru uzul casnic al familiei respective.
Şi n-am pus la socoteală timpul investit de un blogger serios pentru documentare și nici faptul că foarte multi dintre bloggerii serioși au făcut cursuri de gastronomie, de fotografie sau de amândouă. Cursuri care costă bani și timp.
Ce venituri generează un site culinar
Bun, dacă un site generează costuri, oricât de mare ar fi pasiunea autorului, apare şi nevoia de a genera venituri care sa acopere măcar o parte din aceste costuri. Aceste venituri vin din:
- reclamele afişate pe site
- link-urile afiliate
- prezentările de produse
- colaborări cu branduri, etc.
Cu cât un site e mai mare, cu atât cheltuielile lui sunt mai mari dar şi veniturile din reclame sunt mai mari. Nimic greşit până aici. Pasiunea, timpul alocat şi banii investiţi trebuiesc recompensate cumva. Trebuie sa știți ca veniturile de mai sus sunt declarate la fisc și impozitate conform legii.
Doar că...unii, mai întreprinzători de felul lor, s-au prins care e ecuaţia ideală: costuri minime, câștiguri maxime. Vă sună cunoscut şi din viaţa reală, nu-i aşa? Cum se traduce asta practic, pe un site culinar? Foarte simplu: reduci cheltuielile la minim, practici un marketing mincinos şi agresiv pentru a aduce cât mai mulţi vizitatori pe site şi te alegi cu venituri maxime din reclame. Adică:
- nu-ţi baţi capul să trimiţi newsletter cititorilor, deci nu-ţi trebuie serviciu de e-mail
- nu le oferi un format prin care să printeze reţeta sau ingredientele, deci nu cumperi pluginul respectiv
- nu gateşti, ci furi reţete cu copy/paste de pe alte bloguri. În acest fel nu consumi nici gaz, nici apă, nici curent (nici timp, nici muncă...)
- nu faci fotografii, le furi de pe internet, muncite de alții, deci nu-ţi trebuie cameră foto, lumini, softuri de prelucrare, etc.
- nu-ţi trebuie recuzită pentru fotografii
- nu stai 3-4-5 ore cu calculatorul pornit să prelucrezi fotografii şi să scrii reţete, să răspunzi la întrebări sau comentarii. Cu copy/paste şi cu fotografii furate, în 5 minute reţeta e gata. La întrebări oricum nu răspunzi că nici nu ştii ce.
Aşa-i că începeţi să înţelegeţi mecanismul? Aşa-i că fără mare parte din cheltuieli afacerea devine profitabilă? Uite-aşa au apărut site-urile fantomă, tonomatele cu sute şi mii de reţete furate, pline de reclame. Acum că aţi înţeles fenomenul, cred că e mai uşor să înţelegeţi care sunt site-urile de pe care merită să vă inspiraţi atunci când căutaţi o reţetă. Dar pentru ca lucrurile să devină şi mai clare, vă voi da mai jos câteva ponturi 😉
Cum ştim dacă un site culinar e serios? Unde găsim reţete corecte?
- Căutaţi să identificaţi autorul blogului, persoana cu nume şi prenume care găteşte, fotografiază, scrie reţetele. Pe orice blog serios, autorul are o prezentare, o fotografie şi câteva cuvinte pentru cititori. E felul lui, cel mai simplu şi cel mai direct de "a da ochii cu cititorii" şi de a-şi asuma ceea ce scrie acolo.
- Căutaţi secţiunea de comentarii a unor reţete mai vechi. Răspunde autorul la comentarii, la întrebări? Orice blogger va fi fericit să ajute, scopul lui este ca cititorii să se bucure de reţetă şi de un produs final reuşit. Dacă autorul reţetei nu răspunde la comentarii, cred că ceva nu e în regulă acolo.
- O părere despre seriozitatea site-ului şi a autorului vă puteţi face şi făcându-i o vizită pe canalele de social media. Are activitate acolo? E prezent, răspunde la mesaje şi comentarii?
- Contul de Instagram, dacă există, chiar dacă e asociat blogului, prin specificul platformei este de obicei ceva mai personal decât celelalte. Acolo tot mai vezi o poza cu căţelul din dotare, cu grădina, din timpul preparării vreunei prăjituri sau dintr-o vacanţă. Semn că în spatele blogului e cineva în carne şi oase, care trăieşte, găteşte şi mai ales care nu se ascunde.
- Există pe site fotografii din timpul preparării? Să ştiţi că acest gen de fotografii sunt foarte greu de făcut. Dacă nu ai o bucătărie luminoasă, sunt aproape imposibil de realizat. Totuşi, orice blogger serios, tot va face câteva fotografii din timpul preparării, măcar la reţetele mai complexe, unde o fotografie care să-ţi arate cum să împachetezi aluatul, de exemplu, face cât 1000 de cuvinte.
- Urmăriţi dacă autorul vă povesteşte despre ingredientele folosite, despre modul de preparare, dacă vă îndrumă unde le puteţi găsi sau cum să le alegeţi. Apreciaţi dacă pe lângă reţeta propriu-zisă vă dă şi sugestii de păstrare sau de servire a preparatului respectiv. Bloggerii fac adesea toate astea, pentru că au respect pentru mâncare, pentru munca lor şi a altora.
- Are blogul respectiv o formă de abonare prin e-mail?
- Dacă aveţi dubii, căutaţi fotografia care ilustrează reţeta pe Google Images. Dacă aveţi Chrome ca browser de internet, e foarte simplu: daţi click dreapta pe fotografie şi undeva mai jos găsiţi "caută imaginea cu Google". Maestrul Google vă va arăta unde a mai apărut fotografia căutată. Dacă apare doar pe site-ul respectiv şi pe conturile lui de social media, e ok. Dacă însă apare pe câteva site-uri diferite, eventual cronologic apare mai întâi pe site-uri străine, nu mai e ok. Înseamnă că fotografia aia nu a fost făcută de cel care a scris reţeta. Dacă nu a făcut-o el, ce garanţie ai că reţeta e corectă?
Dragilor, nu vă lăsaţi păcăliţi de site-urile fantomă! Alegeţi cu grijă blogurile care vă inspiră şi dacă aţi găsit unul, două sau oricâte demne de încrederea voastră, abonaţi-vă la postări şi nu vă mai lăsaţi ademeniţi de marketingul mincinos.
Fiţi pretenţioşi cu reţetele pe care le încercaţi! Puneţi întrebări, cereţi lămuriri dacă este cazul. Meritaţi reţete corecte, bine explicate şi cu reuşită sigură. Nimeni nu are dreptul să îşi bată joc de timpul, munca şi de ingredientele voastre!
Avem o blogosferă culinară frumoasă şi generoasă. Avem oameni talentaţi care gătesc cu drag, care scriu frumos şi care fac fotografii minunate. Bucuria lor cea mai mare este să îşi împartă pasiunea cu voi şi să ajute pe oricine doreşte să le încerce reţetele. Căutaţi-i pe aceştia! Niciodată nu vă vor spune că o cremă roz se face cu ciocolată neagră! 😉
PS: Fotografia cu tortul roz care ilustrează acest articol îmi aparţine. Dacă v-a făcut cu ochiul, găsiţi reţeta aici: tort cu spumă de căpsuni.
Alexandra
Nu am gasit metoda de abonare, sper ca este aceasta. Felicitari pentru blog, este minunat.
Iuliana
Multumesc, Alexandra 🙂
Gasesti formularul de abonare sub fiecare postare, deasupra modulului de comentarii.
Vio
Felicitări ! Meseria de bucătar de familie , pasionat şi foarte emoţionat când îi reuşeşte ceva este şi a mea , bărbat fiind . Uşor-uşor , am devenit master în bucătăria familiei , iar soţia mea deja are interdicţie . O singură problemă am , nu îmi plac dulciurile , nici să le mănânc , nici să le prepar . Există vreo cale să depășesc această barieră ? În altă ordine de idei , cred că am un "feeling" puternic şi depistez uşor escrocii , în afară de faptul că îmi dau seama de la prima citire dacă o reţetă este autentică , malformată sau copiată .Vă mulțumesc şi vă apreciez sincer pentru tot ce faceţi , inclusiv că permiteți printarea rețetelor şi că sunteţi şi pe BigOven. Cu stimă , Vio .
Iuliana
Draga Vio,
Nu stiu ce sa zic...poate pasiunea pentru deserturi vine dupa primele 2-3 deserturi reusite, cu frisca naturala si ciocolata :)) Dupa ce te lauda si te felicita familia, sa vezi cum prinzi aripi si drag de deserturi!
Iti recomand sa incerci cupele mele cu ciocolata. Sunt usor de facut, dar spectaculoase. Cred ca ti-ar placea sa le mesteresti. Intr-un fel voi, barbatii aveti mai multa rabdare si indemanare decat noi. Hai sa vedem ce iese!
Gasesti reteta aici: https://bucate-aromate.ro/2017/02/cupe-de-ciocolata-cu-frisca-si-dulceata-de-nuci/
Sa ma tii la curent! 🙂
Vio
Mulțumesc pentru idee . Ar cam trebui să mă grăbesc pentru că suntem cu un pas Postul Paștelui . Dar din ce văd eu ... parcă aş face mai degrabă 10 pâini , un papricaș şi o ciorbă de curcan după reţete dumneavoastră cu pui , care mi-a ieşit așa , de vis . Pentru miercuri , dacă tot e dezlegare , voi face acel file în crustă de seminţe , cu garnitură de orez , tot de la dumneavoastră . Mulțumesc încă o dată şi să auzim numai de bine ! .
Iuliana
Spor la treaba! 🙂
Am in lucru varianta vegana (de post) a cupelor cu ciocolata. Deci vei avea ocazia sa le incerci, chiar daca incepe Postul Pastelui.
Vio
Mulțumesc frumos , orice reţetă vegană este binevenită în timpul posturilor , dar şi cele vegetariene (fiica mea este vegetariană convinsă ) , aceste reţete sunt pentru mine mari provocări . Nu este chiar uşor să găteşti vegan , eu am simţit pe pielea mea , dar nu m-am făcut de râs , dovada fiind smântâna din caju .
Iuliana
Cunosc provocarea asta. Nora mea are regim vegan, deci...ma straduiesc 🙂
CristinaT.
Foarte bun articolul, chiar ma intrebam cand o sa ia cineva atitudine?
Dar despre bloggerii care colaboreaza cu astfel de site-uri ce spui? Aia sunt bloggeri seriosi sau nu? Sunt care alimenteaza de buna voie siturile de genu si daca te uiti pe blogurile lor vezi aceeasi reteta identica.
Iuliana
Ca sa fiu un pic malitioasa, ca prea am fost delicata pana acum, spun ca fiecare isi cunoaste valoarea si noi nu ne putem opune :))
Dar da, multi dintre ei sunt bloggeri seriosi, gatesc bine, au retete frumoase si corecte. De ce aleg sa se asocieze cu astfel de site-uri ramane si pentru mine un mister si ma gandesc doar ca toti gresim intr-un fel sau altul. Sper ca la un moment dat sa o considere si ei o greseala si sa opreasca colaborarea. Site-urile alea nu fac decat sa profite de pe urma muncii si talentului lor.
Sidonia Toncean
Cristina T poate a venit momentul sa dam si niste...nume sau link-uri. Ce zici ?
SORIN VLAD
Am citit si eu articolul si pot spune ca e cel putin foarte util. Din pacate daca aplic conditiile tale la blogul meu pot spune ca ma incadrez la site-uri fantoma. Ce fac eu nu pare sa fie citit prea mult. Pozele sunt ale mele dar nu am o pagina in care sa imi pun poza si pentru impozite as fi bucuros sa am pentru ce sa le platesc fiindca pana acum nu prea am. Ca idee iti spun asta fiindca daca te uiti la un blog care nu s-a dezvoltat prea mult atunci poti chiar sa il confunzi ce ceva descris de tine ca fiind un fake. Daca tot ti-am scris ti-as ramane dator daca m-ai ajuta facand o evaluare a macar una din retetele prezentate. Asa cum spui - poti sa iti dai seama daca raportul intre ingrediente este aiurea. In general criticii mei sunt familia si niste prieteni apropiati si pana acum nu am idee daca ce fac e ok sau doar imi imaginez ca fac blogging culinar. "Succesuri" cat mai multe
Iuliana
Draga Sorin,
Am intrat pe blogul tau si nu o data, pornind de la profilul tau de Instagram 🙂
Un blog are si el diverse trepte de evolutie tehnica, calitativa, vizuala, etc. Toti am avut perioade cand inca nu ne instalasem pluginul de retete sau inca nu facusem pagina de prezentare. Nu le-am avut de la inceput pe toate, dar am fost acolo pentru cititorii nostri. Uite si Alice mai sus s-a sesizat ca nu trimite newslettere, desi e una dintre cele mai cunoscute bloggerite de la noi :))
Ceea ce am vrut eu sa punctez pentru cititori a fost sa caute omul din spatele blogului, cel caruia ii pot pune intrebari si care la o adica ii poate ajuta in prepararea retetei.
Iar tu esti acolo, povestesti frumos si in amanunt despre fiecare reteta, ai sectiune de contact, ai abonare la newsletter, te gaseste omul daca are treaba cu tine. Pe cei de pe site-urile fantoma nu-i gasesti nicaieri pentru ca nu vor sa fie gasiti.
Iar cel mai bun semn ca faci intr-adevar blogging culinar, nu doar ti se pare, este comentariul asta, semn ca-ti pasa, ca ai indoieli, ca vrei sa faci mai mult si mai bine. Nu cred ca e vreunul dintre noi, bloggerii, 100% multumit de ceea ce face, toti incercam sa facem mai mult, mai frumos, mai interesant, sa evoluam intr-un fel.
Dupa cum vezi, nu am primit niciun comentariu de la vreunul din site-urile la care fac referire in articol. Lor nu le pasa, nu au indoieli, au doar certitudini :)) A fost o furtuna intr-un pahar cu apa pentru ei. O lasa sa se linisteasca si merg mai departe.
Cat despre venituri...daca tot ai pomenit m-am apucat sa calculez. In 3 ani de blogging inca nu mi-am scos banii pe camera foto, trepied, telecomanda si pe obiectivul pe care il folosesc :))
Sidonia Toncean
Bravo Iuliana pentru articolul acesta cu multa dreptate in el.Ai pus punctul pe "i".
Mi-ar parea rau daca "nimic nu se va schimba" in urma acestui articol !Dar stai linistita...ouale acelea le-ai salvat, bravo !
Cine are urechi sa auda...eu cred ca se va auzi.
Multumesc ca ai avut curajul sa incepi aceasta discutie....sper ca vor urma si altele.
Iuliana
Nu am scris articolul cu speranta ca pornesc vreo revolutie, asa ceva e imposibil. Site-urile alea au gasit o vaca buna de muls si nu au cum sa renunte, mai ales ca nu le poate impune nimeni sa renunte sau sa dea fotografiile jos sau sa stearga retetele copiate. Au mii, furate de pe mii de site-uri de la noi sau de afara...cine sta sa le descopere pe toate de pe unde sunt? Am scris pentru cititorii mei si alti cativa, prea putini care ajung sa-l citeasca. Dar sa ramanem optimiste, azi un carton de oua, maine 2 pachete de unt salvate de la cosul de gunoi...tot e ceva! 🙂
Multumesc pentru sustinere, Sidonia!
Cristian Mino
Super articol , am gasit raspunsuri la unele intrebari . Multumesc !
Iuliana
Ma bucur! 🙂
Alice
Bravo :)))
Mai, uite eu nici nu am comentarii (pt ca nu imi place sa raspund), fac foarte, dar foarte rar poze din timpul prepararii, nu trimit newsletter, nu am format de print...deci varza tocata sunt :)))))))))))
Iuliana
Tu te alinti, Alisule! Ai abonare prin e-mail, ca si mine. La comentarii raspunzi, ca stiu eu ca mi-ai raspuns de fiecare data. Si esti mai vizibila si mai identificabila ca oricine pentru ca esti foarte comunicativa si implicata in multe chestii misto. Si mai faci si poze super-frumoase 🙂
Sidonia Toncean
Da asa este Alice, esti deosebita, dar tu deja sti asta ! Si ai si multi prieteni.....
Simona Georgescu
Felicitări pentru articol! Am întâlnit multe persoane pe care nu le interesează de unde se inspira pentru rețetă. Chiar și ulterior nu înțeleg de ce nu le iasă preparatul. Faza cea mai tare este atunci când și distribuie rețeta pe net :)))
Iuliana
Da, si eu stiu multe persoane care parca sunt legate la ochi si nu sesizeaza ca ceva nu e in regula cu reteta, cu site-ul... si nici macar cand nu le iese preparatul nu inteleg ca reteta nu e buna, asta e culmea :))
Laura Nechita
Bravo, Iuliana! Era timpul sa spuna cineva lucrurilor pe nume si ma bucur ca tu ai facut-o! Bravo, din inima!
Iuliana
Multumesc, Laura! 🙂
vavaly
uraaa, ce ma bucur ca a zis cineva si asta. foarte bine spus Iuliana. felicitari!
Iuliana
N-a fost vreun act de eroism, pana la urma am spus-o cat de delicat m-am priceput :)) Dar cum vorbeam si cu o colega...nimic nu se va schimba. Sper doar ca macar cateva doamne care citesc pe aici, sa fie mai circumspecte cand se inspira de pe site-urile culinare. Daca am salvat macar un carton de oua de la distrugere, ma consider fericita :))
Roxana Toader
Eu sunt dintre cele care s-au intrebat cum merg lucrurile in domeniu pentru ca imi place sa gatesc si mi-as fi dorit sa imi fac un blog propriu cu retete. Daca ai putea sa mai scrii despre asta cred ca multe fete ar avea de invatat. Ar fi util si despre cum faci fotografiile daca poti sa scrii dar si alte lucruri din culise pe care nu putem sa le aflam.
Multumim pentru articol, foarte util ca sa nu ne mai lasam pacalite.
Iuliana
Roxana, daca iti place sa gatesti, sa fotografiezi si sa scrii despre mancare, nu mai sta pe ganduri si da drumul la blog! E cea mai frumoasa pasiune pentru o femeie si de ea va beneficia toata familia. Poate ma mobilizez si scriu si despre partea frumoasa a bloggingului culinar, ca sa contrabalansez articolul de azi 🙂
violeta
Interesant articolul si felicitari pentru ce ai scris.Recunosc ca de multe ori am citit retete la care nu corespundeau ingredientele folosite cu ingredientele din modul de preparare.
M-am sesizat,am cerut explicatii,dar raspunsul n -a venit never.Unele erau chiar ridicate in slavi de altii,ce minunate sunt, ce bine arata ,cat de bine a iesit etc.Pe viitor o sa fiu mai circumspecta.Cu toata stima, Violeta
Iuliana
Multumesc Violeta. Exact ce spuneam...cine sa raspunda si ce sa raspunda daca habar n-are ce a scris acolo? Totul e o mascarada pe site-urile alea!
Ema
:)))))))))) ai dat cam mult din casa o sa te arda pe rug chiar colegiii tai
iar aia cu veniturile impozitate...ma cam indoiesc
dar in rest sunt de acord cu tine
bine punctat!
Iuliana
Dimpotriva, colegii m-au sustinut si chiar mi-au distribuit articolul! 😉
In legatura cu impozitele, eu una nu cunosc niciun blogger care sa se sustraga de la plata lor. La urma urmei, e o activitate atat de "la vedere" incat nu cred ca isi permite cineva sa nu declare veniturile obtinute din blog.
Piersicutza
Ai mare dreptate. Sunt multe siteuri facute in bataie de joc fata de cititori. Si cand ii vezi cum isi lauda retetele, in ce termeni te apuca rasul. Dar ai dreptate asa e si in viata reala, care are gura mai mare e mai castigat, chiar daca a furat nu a muncit.
Iuliana
Multumesc, Piersicutza! Imi place pseudonimul tau, ma duce cu gandul la vara 🙂
Ramona
Felicitari pentru articol! Ai atins un subiect cu care ne confruntam toti in toate rmaurile nu numai la retete. Pe net se fac fara discernamant recomandari de tot felul, de sanatate, de medicamente, de produse cosmetice. Nici nu mai stii ce sa crezi din tot ce citesti. Ai dat cateva sfaturi bune cum sa ne dam seama daca un site e responsabil sau nu. La unele nici nu ma gandisem dar acum am inteles. Multumim. Cu drag, Ramona.
Iuliana
Multumesc, Ramona! Ai dreptate, domeniul culinar nu e singurul unde se intampla astfel de lucruri. Tot fara responsabilitate se fac si recomandari medicale. Internetul e un mare "sat fara caini" din pacate...