În fiecare an, pe 30 noiembrie, încep serbările Galaţiului. Sfântul Apostol Andrei este patronul spiritual al oraşului, de aceea noi ţinem mult la serbările astea care durează ca-n poveşti 3 zile şi 3 nopţi şi se lasă cu concerte, spectacole de lasere şi focuri de artificii trase de pe Dunăre. Uneori e frumos, alteori e kitchos, în funcţie de capacitatea manageriala a primarului înscăunat din anul respectiv.
Aşteptându-ne şi la bune şi la rele, participăm şi noi în fiecare an la serbările astea. Luăm oraşul la pas, ne bucurăm sau criticăm. Ca omul, deh!
Anul ăsta am avut un motiv în plus să ieşim la plimbare prin oraş. Am profitat de Black Friday-ul care tocmai a trecut şi am cumpărat un obiectiv nou pentru camera foto. Un all around de 18-140 mm de care aveam mare nevoie pentru fotografiile de peisaje din vacanţe, sau de stradă, cum au fost cele de azi. A fost ocazia perfectă să îl testez şi să încep să învăţ să lucrez cu el. Pentru prima încercare zic că ne-am desurcat onorabil unul cu altul, dar trebuie să ne cunoaştem mai bine. Simt că putem mai mult şi eu, şi el.
Ştiu că fotografia de mai jos nu vi se pare cine ştie ce, eu însă ştiu de la ce distanţă incredibilă am făcut-o şi sunt extaziată! 🙂 Imaginaţi-vă că eram pe partea cealaltă a unei străzi cu 4 benzi, 2 trotuare late, spaţii verzi, iar porumbeii ăştia erau sus, pe un bloc. Fotografia e făcută din mână, fără trepied. De la distanţa asta, încă se disting texturile de la acoperişul blocului, ceea n-aş fi reuşit cu obiectivele de dinainte. Mititelul ăsta nou, chiar face treabă bună!
Revenind la food street-ul nostru, anul ăsta am reuşit să ajungem pe aleea (de fapt faleza superioară a Dunării) cu tarabe fel de fel, imediat după deschidere, înainte să înceapă nebunia cea mare iar lucrurile să degenereze. Sau poate că totul a fost mai bine organizat decât în alţi ani. Oricum, cert este că mi-a plăcut atmosfera şi ceea ce am văzut acolo.
Aspectul standurilor comerciale era unitar şi disciplinat, comercianţii erau grupaţi în funcţie de profil iar muzica care în alţi ani ne spărgea timpanele, acum era... inexistentă. Am înţeles că li s-a interzis să mai vină fiecare cu boxele lui asurzitoare. Linişte, aşadar! Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că am văzut echipe de curăţenie foarte active şi peste tot era curat. Deci se poate!
Bineînțeles, preocuparea mea principală a fost zona cu mâncare. Mirosuri, arome, culori, exact ce-mi place mie! Găseai de vânzare ceea ce se găseşte în general la orice târg: preparate din carne, brânzeturi, dulciuri, porumb fiert, turtă dulce, mere în caramel, chestii din astea. N-am văzut nimic nou şi inovator şi nu ştiu dacă asta e bine sau e rău. Poate că oamenii îşi doresc să găsească în astfel de locuri mâncarea cu care sunt obişnuiţi: mici, coaste de porc, pastramă de oaie...
Eu mi-aş fi dorit, dat fiind că suntem oraş port la Dunăre şi că azi era dezlegare la peşte, să fi găsit şi ceva peşte, de exemplu peşte afumat, zacuscă de peşte, burgeri cu peşte sau măcar sandvişuri, aşa cum am găsit la Hamburg. Cred că nu era greu, iar amatori de preparate din peşte găseşti oricând în Galaţi. Dar probabil că nu ne este în tradiţie de nu s-a gândit nimeni la asta. Nu am văzut decât într-un singur loc câteva hamsii prăjite.
Mi-aş mai fi dorit să găsesc măcar un stand cu pâine de casă, cu covrigi, lipii, cornuri cu magiun sau cozonaci de casă. N-am găsit decât kurtos colacii care nici ei nu mai sunt ce erau odată când se făceau cu unt şi ouă...
Mi-a plăcut în schimb de prietenii mei de la Prăvălia cu Vracuri care s-au gândit să organizeze un Bazar Turcesc. Am găsit la ei cafea turcească la nisip, fiartă încet în ibric de cupru, dar şi ceai cald din fructe uscate. Eu am băut unul delicios de rodii, mulţumesc, Ionuţ!
Ibricele de cupru, cositorite în interior, cu coadă de alamă şi lucrate manual le aveau şi la vânzare. Am şi eu unul acasă, cumpărat de la ei şi cu toate că îl folosim pe aragaz, nu la nisip, face totuşi cea mai bună cafea pe care am băut-o eu vreodată.
Mai aveau, fireşte, nelipsitele lor vracuri: mirodenii orientale, amestecuri de condimente, fructe uscate, nuci, seminţe, rahat şi baclava. Şi încă multe, multe altele. M-am bucurat să văd că la ora la care i-am vizitat noi, standul lor era cel mai aglomerat 🙂 Asta îmi confirmă că oamenii sunt curioşi şi dornici să descopere gusturi noi, trebuie doar ca cineva să le dea ocazia.
Dar gata, că am zis că nu scriu mult azi! Vă las cu pozele. Dacă după ce le priviţi vi se face brusc foame, aveţi la dispoziţie cele peste 750 de reţete de pe blog, vă descurcaţi voi! 😀
Violeta
Da, m-ai convins, ma mut la Galati 🙂 Faleza este, peste proaspat este, eu sunt ca o pisica in relatia cu pestele 🙂 Din pacate nu am curaj sa cumpar "proaspat", nu am incredere in comersanti, congelat iar nu pot, cica e rascongelat... variantele ramase sunt si ele discutabile dar le prefer: afumat, marinat si conserva...
Pai da, "Pravalia cu vracuri", am intrat la ei si am vazut de unde iei tu toate minunile - la mine, la un plafar din piata, nici nu auzisera de negrilica sau susan negru si multe altele :((
F colorate imagini, e frumos ca aveti asa sarbatori frumoase ale orasului! Si am vazut (cautat si vazut) ce catedrala frumoasa aveeeti!
Mie, Buc imi place tot mai putin... dar, ma abtin...
Sa folosesti sanatoasa noua achizitie si sa-ti aduca noroc si reusita la ce-ti doresti!
Cu bine si cu drag,
Vio 🙂
Iuliana
Vio, tu esti din Bucuresti? De ce oare am ramas eu cu impresia ca esti din Timisoara??
In fine...nu de alta, dar tocmai ce am petrecut jumatate de week-end la Bucuresti...ti-as fi putut aduce negrilica si tot ce mai vroiai de la Galati.
Pestele e viata mea, in orice forma de agregare ar fi el :)) Mananc peste uscat, afumat, proaspat, congelat...peste sa fie!
Daaa, catedrala noastra e frumoasa si e la 2 minute de mine. Iar piatra de temelie a fost pusa in 1907 de Printul Ferdinand si de Principesa Maria. La vremea aia inca traia Carol I, nu erau rege si regina. Inca un motiv sa o iubesc mult 🙂
Violeta
(mai bine mai tarziu, decat.. te-am lasat sa-ti priasca vacanta - ce 'invidie' pe mine! 🙂 si sa-ti priasca Sarbatorile si-apoi sa-ti tragi sufletul)
Mda, sunt din Buc, aici m-am nascut, dar (ca la evrei, copiii se socot dupa mama) 🙂 sunt si din Ardeal, de langa Oradea, doar de 2 ori am ajuns acolo - satul (auzi tu, cum e romanul nostru poet) Subpiatra, comuna Alesd - si chiar e un sat sub piatra - o cariera de calcar ce alimenta combinatul din Alesd, un munte de piatra, un sat asa de frumos cum doar la noi vezi! (eu sunt indragostita de Romania mea!)
Draga mea, eu - contrar 'aparentei' - sunt o maare timida, nici n-as fi indraznit sa ma gandesc, macar, sa te rog asa ceva! Eu? n-ai sa vezi!
Am vazut ca ai fost pe-aici, ti-am 'urmarit' pasii... 🙂
O sa ma incumet, poate, sa fac o comanda online, dar.. iar nu stiu cum e cu increderea.. e o vba veche, nu sunt in totalitate de acord, dar se adevereste in destule situatii: "ca romanul nu e prost, numa', hot si puturos") - dezavuez!
De ce din Timisoara? poate pt ca ti-am spus ca te-am 'cunoscut' pe blogul Dariei - retetele mele dragi, nu stiu.. da' hai ca ne-am edificat 🙂
Wend placut si toate bune,
Cu drag,
Violeta__
Iuliana
Bucuresteanca-ardeleanca, zici? Noh, iar sunt verde de invidie! :)) Trebuie sa stii ca noi, provincialii, visam ca atunci cand o sa ne facem mari sa devenim bucuresteni :)) Nu de alta, dar ca sa avem si noi parcuri, teatre, spectacole, librarii, muzee, spitale, aeroport, etc, etc... Da, stiu ce ziceti voi, ca toate astea vin cu aglomeratia aferenta si cu stat in trafic sau in metrou 2 ceasuri, dar crede-ma ca nici pe aici nu e altfel. Daca-ti trimit o poza dintr-o intersectie la ora de varf juri ca e din Bucuresti :))
Iar cu partea de Ardeal din tine iar m-ai lovit! Ca si pe ardeleni ii percepem noi, moldovenii saraci, mai asa, mai ca pe rudele bogate :)) Ei sunt mai bogati cultural, culinar, mai civilizati, mai faini, stii tu....Noi moldovenii poate suntem mai bogati spiritual, avem mai multe biserici si suntem mai pupatori de moaste, etc dar cine mai da doi bani pe asta in zilele noastre? 🙁
Cele de mai sus sunt un fel de pamflet si trebuie tratat ca atare :)) Dar ma bucur ca esti bucresteanco-ardeleanca, iar numele satului suna pur si simplu minunat. Ma duc sa il caut pe Google sa il vad 🙂
Pup!
Gabriela
Felicitari pentru noua achizitie! Sa va ofere inspiratie si momente unice,amintiri frumoase, de care sa ne bucuram si noi! Mult succes in promovarea gusturilor noi si a retetelor care pot fi accesibile pentru toata lumea. Cand mai am timp, mai urmaresc canalele culinare si imi plac foarte mult acele retete care creeaza '' imagini gustoase''. Insa, pentru majoritatea dintre ele, ingredientele sunt inaccesibile, chiar imposibile pentru noi.:)
Iuliana
Multumesc mult, Gabriela!