Cerneţi într-un bol (direct în cel de la robot dacă aveţi) făina împreună cu drojdia uscată.

Adăugaţi sarea, zahărul şi seminţele de in.

Frământaţi aluatul la robot la viteza 1 şi 2 sau cu mâna până obtineţi un aluat elastic şi compact. Va rămâne uşor lipicios, dar nu trebuie să vă faceţi probleme.

Acoperiţi bolul cu un prosop curat sau cu folie alimentară şi lăsaţi pâinea la dospit într-un loc călduţ, ferit de curent, până îşi măreşte considerabil volumul. Eu am băgat bolul în cuptor (cuptorul stins!!!) şi l-am scos peste 1 oră. Crescuse suficient, dar nu aş spune că şi-a dublat volumul, ca alte pâini.

Ungeţi blatul de lucru cu foarte puţin ulei, răsturnaţi aluatul şi îl frământaţi puţin.

Daţi forma dorită pâinii. Eu am făcut-o gen franzelă de data asta, dar dacă vă place mai mult, o puteţi face rotundă.

Aşezaţi pâinea în tavă, acoperiţi-o cu un prosop şi lăsaţi-o să mai crească încă 40-60 de minute. Eu am lăsat-o 60 de minute.

Încingeţi cuptorul la 220 de grade şi puneţi pe fundul acestuia o tavă cu apă care va face aburii necesari pentru a forma o coajă groasă şi gustoasă.

Luaţi în calcul că durează cam 20 de minute până ce cuptorul ajunge la temperatura optimă, iar apa începe să fiarbă şi să degaje vapori!

Crestăm pâinea şi o băgăm în cuptorul încins.

După 15 minute, scoatem repede tava cu apă din cuptor, reducem temperatura la 190 de grade şi lăsăm pâinea să se coacă în continuare timp de 30-40 de minute (depinde de mărime şi de cuptor), până când e rumenită frumos şi sună a gol dacă o ciocăniţi uşor cu unghia pe coajă.

Scoatem pâinea din cuptor şi folosind o pensulă, o ungem cu apă rece peste tot. In acest fel vom avea o coajă frumoasă şi lucioasă.

Lăsăm pâinea să se răcească pe un grătar, fără să o acoperim cu nimic în acest timp. Pâinea trebuie să se răcească liber.

După ce s-a răcit bine, pâinea se păstrează cel mai bine înfăşurată într-un un prosop de bumbac.