Cerneţi într-un bol (direct în cel de la robot dacă aveţi) făina împreună cu drojdia uscată.

Adăugaţi sarea, zahărul, fulgii de ovăz şi mixul de seminţe.

Adăugaţi treptat apa.

Frământaţi aluatul la robot la viteza 1 şi 2 sau cu mâna până obtineţi un aluat elastic şi compact. Va rămâne uşor lipicios, dar nu trebuie să vă faceţi probleme.

Acoperiţi bolul cu un prosop curat sau cu folie alimentară şi lăsaţi pâinea la dospit într-un loc călduţ, ferit de curent, până îşi măreşte considerabil volumul. Eu am băgat bolul în cuptor (cuptorul stins!!!) şi l-am scos peste 1 oră.

Ungeţi blatul de lucru cu foarte puţin ulei, răsturnaţi aluatul şi îl frământaţi puţin.

Daţi forma dorită pâinii. Eu am pus-o într-o tavă de chec, dar dacă vă place mai mult, o puteţi face rotundă.

Aşezaţi pâinea în tavă, presăraţi câteva seminţe şi fulgi de ovăz pentru aspect, apoi acoperiţi-o cu un prosop şi lăsaţi-o să mai crească încă 20 de minute.

Încingeţi cuptorul la temperatura maximă (la mine e 240 de grade) şi puneţi pe fundul acestuia o tavă cu apă care va face aburii necesari pentru a forma o coajă groasă şi gustoasă.

Luaţi în calcul că durează cam 20 de minute până ce cuptorul ajunge la temperatura optimă și apa începe să fiarbă şi să degaje vaporii de care avem nevoie!

Crestăm pâinea şi o băgăm în cuptorul încins.

După 15 minute, scoatem repede tava cu apă din cuptor, reducem temperatura la 220 de grade şi lăsăm pâinea să se coacă în continuare timp de 20-30 de minute (depinde de mărime şi de cuptor), până când e rumenită frumos şi sună a gol dacă o ciocăniţi uşor cu unghia pe coajă.

Lăsăm pâinea să se răcească pe un grătar, fără să o acoperim cu nimic în acest timp. Pâinea trebuie să se răcească liber.

După ce s-a răcit bine, pâinea se păstrează cel mai bine înfăşurată într-un un prosop de bumbac.