Alegem miezul de nucă şi îl prăjim câteva minute într-o tigaie amestecând continuu să nu se ardă, sau mai sigur şi mai comod, îl putem băga la cuptor 8-10 minute.
Lăsăm miezul de nucă să se răcească, apoi îl frecăm între palme ca să îndepărtăm cojile. Punem miezul de nucă într-o sită cu găuri mari (sita pentru paste) și îl cernem. Vor cădea doar cojile uscate și amare.
Măcinăm grosier 100 g de miez de nuca sau îl tăiem grosier cu cuţitul.
Este bine să fierbem arpacaşul cu o seară înainte şi să terminăm coliva a doua zi dimineaţa, înainte să plecăm la biserică.
Tradiţia spune că arpacaşul, ales de eventualele impurităţi, trebuie spălat în 9 ape, reprezentând cele 9 cete îngereşti. Eu l-am pus într-o strecurătoare de paste şi l-am spălat sub jetul de la robinet.
Se pune arpacaşul la fiert cu cantitatea corespunzătoare de apă (3 părţi de apă la o parte de arpacaş) și puțină sare, într-o cratiţă cu pereţi groşi.
Se fierbe arpacaşul la foc mic, mişcând din când în când cratiţa să nu se lipească. Este gata când a absorbit toată apa şi boabele s-au umflat (aprox. 30 de minute)
Se stinge focul, se adaugă zahărul şi stafidele spălate și se amestecă cu o lingură de lemn până când zahărul este complet dizolvat. Ca să nu facă pojghiță deasupra, se presară cu nuca pregătită mai sus. Se acoperă cu un capac şi se lasă să se răcească.
Amestecăm arpacașul cu nuca presărată deasupra. Adăugăm toate aromele pe care vrem să le folosim, după gustul fiecăruia şi omogenizăm. Vă recomand să nu exageraţi cu esenţele folosite, mai ales dacă sunt esențe chimice (rom, vanilie, lămâie, etc) pentru că unele pot da un gust amar în funcţie de calitatea acestora.
Dacă totuşi compoziţia vi se pare prea moale, adăugaţi câţiva biscuiţi măcinaţi care vor absorbi excesul de lichid. Dacă dimpotrivă, compoziția s-a închegat prea tare, adăugați puțină apă rece și amestecați.