Salata de icre este un aperitiv clasic pe mesele de sărbătoare ale românilor. Că e revelion, că e aniversare, că e masa de Paşte, avem icre în meniu. Da, ştiu, sunt momente când parcă începem să ne săturăm de meniul strămoşesc şi ne dorim să-l mai reinterpretăm, să-l mai schimbăm, să mai mâncăm şi altceva. Am încercat şi noi altfel de meniu, a fost bun. Dar facem ce facem şi revenim la aperitivele tradiţionale, mai ales că locuind pe malul Dunării nu se poate să nu căpătăm cumva, de la cineva vreun borcănel de icre.
Sau se mai întâmplă să cumperi de la vreun pescar un crap sau o ştiucă şi să-i găseşti în interior săculeţii ăia plini cu icre sau cu lapţi. Oo, ce bucurie! Lapţii ajung direct în tigaie, la prăjit pentru că sunt excelenţi, aşa proaspeţi.
Icrele însă, trebuiesc mai întâi lăsate la sare. Nu le batem când sunt proaspete pentru că mai mult ca sigur se vor tăia. Aşa că le frec puţin cu lingura de lemn cât să se desfacă să le pot curăţa de pieliţe, le amestec cu sare neiodată (1 linguriţă la 100 g de icre) şi le pun într-un borcănel cu capac, având grijă să le compactez ca să nu rămână goluri de aer printre ele.
Deasupra torn un strat de ulei să nu se usuce şi să nu se oxideze. Las borcănelul la rece câteva zile, abia apoi mă încumet să bat icrele cu ulei. Icrele se păstrează aşa, în borcan câteva luni, sau le puteţi băga la congelator şi atunci le puteţi folosi chiar şi peste un an de zile. Vor fi perfecte. Dacă însă cumpăraţi icrele de la pescărie, vor fi deja "odihnite" şi sărate şi vă puteţi apuca direct de treabă.
Reţeta de astăzi nu e deloc complicată, ci este la fel de simplă ca şi cea de maioneză, de exemplu. Trebuie doar să fii atent să amesteci într-un singur sens şi să ai răbdare să torni uleiul puţin câte puţin, aşteptând să se încorporeze foarte bine înainte de a turna din nou. Puteţi freca icrele şi cu lingura de lemn dacă aşa sunteţi obişnuiţi, dar şi cu mixerul la viteză medie. Eu sunt mai comodă din fire, pun imediat în funcţiune mixerul de mână. Mamei mele încă îi place să facă maioneza şi icrele la mână.
Noi nu folosim la această reţetă nimic altceva decât icre de peşte (crap, ştiucă, caras), ulei, sare şi lămâie. Şi puţină apă minerală care are rolul de a relaxa icrele bătute şi de a le face mai cremoase.
Ştiu că sunt zone ale ţării în care se adaugă pâine înmuiată în lapte, griş sau cartof fiert, dar noi nu am făcut niciodată aşa. Asta probabil se datorează faptului că le-am avut mereu la îndemână şi nu am avut motive să le "înmulţim" artificial. Nu vă pot spune nici dacă adaosurile le schimbă gustul pentru că nu ştiu, dar m-aş aştepta ca aroma subtilă a icrelor să fie diminuată dacă le îndoim cu pâine sau cartof.
Mod de preparare salată de icre
Rețeta completă, cantități și mod de preparare
Ingrediente
- 100 g icre (eu am avut de crap)
- 200 ml de ulei
- zeama de la o jumătate de lămâie
- sare - după gust
- maxim 2 linguri de apă carbogazoasă rece
- 1 ceapă foarte mică - opţional
Instrucțiuni de preparare
- Desfaceţi icrele cu o furculiţă ca să le puteţi curăţa de eventualele membrane dacă au mai rămas.
- Porniţi mixerul la viteză medie şi mixaţi de câteva ori fără să adăugaţi ulei.
- După ce icrele sunt complet separate, începeţi să turnaţi puţin ulei pe pereţii vasului. Mixaţi într-un singur sens şi aşteptaţi ca uleiul să fie complet încorporat înainte de a turna din nou. Procedaţi în acest fel, cu răbdare, până încorporaţi aproape tot uleiul.
- Turnaţi sucul de lămâie tot puţin câte puţin, apoi încorporaţi şi restul de ulei.
- Gustaţi şi dacă este cazul, potriviţi gustul de sare şi suc de lămâie.
- Adăugaţi o lingură de apă carbogazoasă şi mixaţi. Veţi vedea că icrele se albesc şi se relaxează, dar rămân totuşi ferme şi îşi păstrează frumos forma. La nevoie, dacă le doriţi şi mai pufoase, mai adăugaţi încă 2-3 picături de apă.
- Icrele trebuie să fie legate, nu prea moi. Consistenţa lor trebuie să fie ca cea a maionezei, sau a unei creme.
- Tot acum, la final puteţi adăuga ceapă uscată tocată foarte fin.
- Icrele se servesc pe felii de pâine prăjită şi sunt excelente cu măsline, ardei gras, castraveţi, etc.
- Se pastrează la frigider în cutii sau borcane cu capac etanş.
Note:
1. Datele nutriționale furnizate la unele rețete sunt estimative, iar rolul lor este doar informativ. Valorile nu pot fi garantate și nu ar trebui utilizate în tratamentul afecțiunilor medicale.
2. Secțiunile de echipamente și ingrediente de mai sus pot conține linkuri afiliate către produse pe care le folosesc și le recomand.
Am servit salata de icre pe felii de pâine crocanta de la Finn Crisp. Un deliciu pentru care trebuie să mulţumesc fetelor de la Savori Urbane, căci ele mi-au trimis-o 🙂
Dacă vă place salata de icre, atunci cu siguranţă vă place şi peştele. Vedeţi aici alte reţete simple şi delicioase pe bază de peşte.
Claudia a zis
Dap! Recunosc, eu ma fac vinovata de inmultirea lor. La noi in casa de cand ma stiu asa el facem, inmultite cu gris. O fi o traditie moldoveneasca 🙂
Drept e ca nici nu avem atatia pesti cu icre la indemana....
Iuliana a zis
Asa cred si eu, ca in zonele in care cel putin pe vremuri icrele erau greu de gasit sau foarte scumpe, romancele, gospodine inventive cum le stim, au rezolvat problema adaugand gris fiert. Nu ca ar fi ceva rau, probabil ca textura nici nu se cunoaste.
augustin a zis
Si eu pun gris. Am facut efort sa fac rost de un gris mai zgronturos, gasit tocmai la Baia Mare, adus din Ungaria.
Sunt mai gustoase fara gris.
Îl pun pentru a scadea cantitatea de ulei din salata, ulei care nu mai face asa bine odata cu inaintarea in varsta.
Iuliana Sbîrnea a zis
Eu nu înțeleg legătura dintre griș și cantitatea de ulei. Icrele se pot face și cu puțin ulei, de unde oare a apărut ideea că au nevoie de mult ulei?
GUSS a zis
Se pune gris pentru ca sunt prea sărate.
Iuliana Sbîrnea a zis
La noi se fac dintotdeauna fără griș.