Savarine pufoase cu frișcă naturală

Savarine pufoase, rețeta pas cu pas. Rețeta de savarine de casă cu aluat dospit. Savarine de casă pufoase și însiropate, umplute cu frișcă naturală. Cum se fac savarinele de casă.

Aveam în "sertarul" blogului 3 rețete, una mai frumoasă ca alta: savarine, Paris Brest cu cremă de ness și căpșuni și rulouri cu cremă de vanilie. Pentru că nu mă puteam hotărî pe care să o scriu prima, am făcut un sondaj pe contul meu de Instagram rugându-mi urmăritorii să hotărască ei ce rețetă să apară prima pe blog.

Sincer, savarinelor le dădeam cele mai mici șanse. Cine se mai apucă de savarine pe căldura asta, când piața e plină de căpșuni? Ei bine, surpriză! Savarinele au câștigat! 🙂

Nu te poți bate cu amintirile din copilărie atât de adânc încrustate în sufletul nostru. Iată că niciun Paris Brest, cât o fi el de elegant și de fin, nu poate bate dolofanele savarine îmbibate cu sirop de rom și pline de frișcă, iar eu, sinceră să fiu, mă bucur tare mult că e așa.

Când eram mică, cam pe când eram în clasa I-a locuiam în Galați, lângă o cofetărie care se numea chiar așa: "cofetăria Savarina" 🙂

De obicei părinții mă duceau la cofetărie la sfârșitul anului școlar, după serbare și înmânarea premiilor. La finalul clasei a I-a am fost la cofetăria Savarina.

O savarină era o răsplată delicioasă și suficientă la vremea aceea pentru un copil cuminte și ascultător și pentru un an întreg de învățat bine 😀 Așa că vedeți voi, eu am o relație foarte specială cu savarinele și de aceea mă bucur că au câștigat sondajul de pe Instagram.

După clasa I-a ne-am mutat în alt bloc, lângă cofetăria Casata 🙂 Am povestit pe blog și despre această cofetărie, iar rețeta de înghețată Casata o găsiți aici. E un desert deosebit, foarte potrivit pentru sezonul fierbinte care aproape că s-a instalat deja.

Revenind la savarinele noastre, mărturisesc că nu le fac foarte des. Cred că e a treia oară când le fac, dar de fiecare dată au bucurat maxim toată familia.

Originea savarinelor se pare că ar fi poloneză. Este o prăjitură derivată din prăjitura rhum-baba, desăvârșită mai târziu de către trei frați patiseri: Arthur, Augustus și Narcissus Julien. Ei ai dat numele prăjiturii în memoria celebrului gastronom și scriitor francez Jean-Anthelme Brillat-Savarin (1755 – 1826): „Le Savarin”

Marele secret al savarinelor stătea în siropul cu care erau îmbibate brioșele. Acesta conținea: apă, zahăr vanilat, Kirsch, apă de trandafiri anisette, apă de marască, mentă, flori de portocale, pelin, ulei de migdale amare și absinth. Cam complex pentru vremurile noastre și mai ales pentru posibilitățile de acasă, așa că în rețeta mea, savarinele sunt însiropate cu rom, așa cum le știm noi din copilărie.

E ușor să îți bați joc de o rețetă de savarine folosind ingrediente de proastă calitate și de aceea le găsim atât de ieftine în cofetării. Dar tocmai ingredientele folosite fac diferența între o gogoasă îmbibată cu apă dulce și o prăjitură grozavă.

Sfatul meu, dacă vă hotărâți să faceți savarinele acasă, este să folosiți ingredientele potrivite. Gogoșile vor fi din aluat dospit, parfumate cu coajă rasă de lămâie. Pentru sirop folosiți un rom de calitate în locul arhi-utilizatei esențe de rom. Da, știu că le faceți pentru copii, dar nu se vor îmbăta cu siropul de la savarine, vă asigur! Și-apoi și esențele cumpărate tot alcool sunt.

Și cel mai important: folosiți frișcă naturală, nu vegetală! Am explicat aici, pas cu pas cum se face frișca naturală din smântână.

Din cantitățile pe care vi le scriu mai jos, în formatul de rețetă care se poate tipări, vor ieși cam 12-14 savarine, depinde de cât de mult a crescut aluatul și cum umpleți formele. Mie de data asta mi-au ieșit 13 savarine, dar n-a fost deloc cu ghinion 😀

Să nu uit să vă spun că formele se găsesc de cumpărat în mai toate magazinele mari. Eu le-am luat din Carrefour.

Am făcut un sirop în care pe care l-am aromatizat cu coajă de lămâie și rom Stroh, în care am scufundat cu răbdare fiecare gogoașă în parte. La început, uscate și aerate fiind, pluteau în siropul parfumat. Pe măsură ce se îmbibau cu sirop, se îngreunau și se lăsau la fund.

Le-am tăiat apoi câte un căpăcel la fiecare. Le puteți tăia de tot și să le puneți apoi peste frișcă, dar eu am preferat să le tai parțial, cam pe trei sferturi din diametru, pentru că așa îmi amintesc că erau savarinele în copilăria mea.

După ce le-am tăiat, am uns fiecare căpăcel cu gem de căpșuni. Era singurul gem de culoare roșie pe care îl aveam în cămară. Sincer, mie cred că mi-ar fi plăcut și cu gem de caise. Caisele se asortează, parcă, cel mai bine cu aroma de rom. Dar cum rețeta originală e cu gem roșu, roșu să fie!

Mai departe am bătut frișca, am pus-o într-un poș cu dui stelat și am umplut frumos savarinele. Au fost minunate și ca de obicei, o încântare pentru toți membrii familiei mele, indiferent de vârstă 🙂

Dacă vi se par prea multe savarine, să știți că gogoșile se păstrează foarte bine la congelațor, chiar și 2-3 luni. Când vreți să le folosiți, le scoateți, le lăsați să se decongeleze la temperatura camerei, apoi le însiropați și le umpleți cu frișcă. Sunt perfecte!

Mod de preparare savarine pufoase și însiropate, umplute cu frișcă naturală

Rețeta completă, cantități și mod de preparare