M-am tot gândit dacă să scriu sau nu bilanțul ăsta. E unul personal, ca să zic așa, dar sper că veți avea de învățat din el, și voi, cei care mă citiți constant sau care doar v-ați nimerit în trecere pe aici.
Aventura mea cu pâinea de casă a început după ce am câștigat robotul Kitchen Aid la un concurs de rețete pentru bloggerii culinari. Până atunci nu eram deloc prietenă cu aluaturile, ba dimpotrivă, aș putea spune. De cum am primit robotul acasă, cea mai mare dorință a mea a fost să fac pâine, plăcere pe care mi-o refuzasem până atunci pe motiv că eu nu știu să frământ 😀
Acum știu, m-a învățat și m-a ambiționat tocmai robotul. Atât orgoliu am și eu, că nu face un robot treabă mai bună ca mine, așa că încet, încet, am început să bag mâna în castron și să frământ singură aluatul. Am ajuns ca de multe ori să las robotul să șomeze sau să facem treaba fifty-fifty 😀 Oricum, dacă va interesează subiectul, puteți citi aici părerea mea despre robotul Kitchen Aid.
Am debutat cu pâinea cu bere neagră și negrilică. Încă mai face furori rețeta asta de câte ori o scot la lumină din străfundurile blogului. E într-adevăr surprinzătoare și minunată și dacă ar fi să mai fac vreodată pâine cu drojdie, asta este rețeta pe care aș alege-o fără să clipesc.
După ce m-am mai jucat cu câteva rețete de pâine și chifle de casă dospite cu drojdie, am trecut la nivelul următor: mi-am crescut propria cultură de maia naturală și am pornit într-o nouă aventură, cea a pâinii dospită doar cu maiaua mea vie făcută din apă+făină.
Am văzut că printre brutarii consacrați e la modă să pui un nume maielei. Pe a mea n-o cheamă nicicum...încă. Ar trebui să o botez cumva, pentru că iată, e vie, trăiește, crește, se hrănește și ne hrănește și pe noi de un an de zile. E parte din familie, membru cu necesități de trecut pe lista de cumpărături, cu mofturi și toane în funcție de temperatură sau de tipul de făină, dar și cu multe merite.
În borcanul ăsta trăiește cultura noastră de animale de companie. Unii au câini, alții au pisici sau papagali, dar familia noastră e mai deosebită, crește niște bacterii numite Lactobacillus care consumă zaharurile din făină și ne dă la schimb gaze de dioxid de carbon și hidrogen care fac pâinea sa crească 😀
De când am obținut maiaua naturală "cea-fără-de-nume" și am început să o folosesc în aluaturi, nu am mai făcut niciodată pâine cu drojdie. Cine mă cunoaște știe că fițele sunt departe de mine, mofturile la fel și nici nu am obsesii cu mâncarea bio, eco sau așa-zis "sănătoasă".
Obsesia mea e mâncarea cu gust și din punctul meu de vedere, pâinea cu maia are un întreg buchet de gusturi care parcă se îmbogățesc și se rafinează de la o zi la alta. De aceea după ce am descoperit-o, pur și simplu nu am mai putut mânca pâine cu drojdie. Nu că ar fi rea, dimpotrivă. Cea făcută în casă cel puțin, are o textură frumoasă, coajă gustoasă, miroase extraordinar când e caldă, dar nu are aroma pe care o caut eu într-o pâine.
S-a întâmplat de câteva ori în acest an - fără exagerare, cred că aș putea număra pe degete de câte ori - să nu pot sau să nu am timp să fac pâine. Atunci am preferat să înfrunt traficul gălățean și să merg 15 minute cu mașina până la o anume brutărie care face pâine cu maia. Brutăria se numește Pain Vivant, ce nume frumos și potrivit! Dacă aveți drum prin Galați o găsiți pe strada Constructorilor și face o pâine -de fapt mai multe sortimente de pâine- minunată, absolut perfectă. În ultima vreme de la ei îmi cumpăr și făina albă și pe cea integrală pe care le folosesc acasă.
Înainte să încep să fac eu pâine acasă și mai ales să o descopăr pe cea cu maia, pâinea era pentru mine doar așa, din când în când un suport pentru unt sau pentru salata de vinete. Nu-mi plăcea și dacă nu aveam pâine în casă nu era nici o tragedie. Puteam mânca orice mâncare fără pâine, iar dacă eram singură acasă nu cumpăram pâine cu zilele.
Între timp pâinea nu mai e doar un suport, ci a devenit hrană ea însăși, chiar și goală. Un colț de pâine mi-e suficient de multe ori, mă satură, îmi dă o stare de bine și parcă - oricât nu mi-ar plăcea mie vorbele mari - mă face fericită. M-am trezit că am căzut cumva în extrema cealaltă: dacă nu avem pâine, intru în panică, de parcă nu avem ce mânca. De aceea sunt capabilă de orice efort pentru a face pâinea necesara pentru consumul familiei noastre.
Nu contează că sunt obosită, că am ajuns târziu acasă, că mai am 10 treburi de făcut sau că trebuie să plecăm undeva. Calculez, ajustez, fac cumva să am timp de hrănit maiaua în timp util și de făcut pâine. Jonglez cu timpii de așteptare, prelungesc autoliza sau țin aluatul ceva mai mult la frigider, dar cumva găsesc o metodă să o fac! Și de obicei coc 2 pâini odată, iar una din ele ajunge la congelator pentru zilele în care chiar nu e vreme de făcut pâine proaspătă.
Ce am învățat de când fac pâine de casă?
- În primul rând că se poate. În vremurile noastre nebune, în viețile noastre mereu pline și grăbite, uite că se poate să faci pâine acasă.
- Am mai învățat că nu durează mult. La pâine poate că "muncesc" efectiv eu cu mâinile mele vreo 15 minute, restul sunt timpi de așteptare în care pot să fac orice altceva, să dorm sau să plec de acasă dacă situația o cere.
- Am învățat că nu poți face pâine fără să pui mâna pe ea. Dacă nu o frămânți tu cu mâna ta, să o simți, să pui din sufletul tău și din energia ta acolo, în aluatul ăla, nu poți face pâine. La început lăsam doar robotul să frământe, eu abia dacă mă murdăream pe mâini. Acum, după ce o frământa robotul, o mai iau și eu la frământat cu mâinile mele. La final, fac mereu o cruce deasupra aluatului, așa cum făcea și bunica mea când frământa pâinea în copaia de lemn. Și credeți sau nu, e o mare diferență!
- Am mai aflat că pâinea de casă și în mod special pâinea cu maia, poate fi cel mai neașteptat, cel mai util și cel mai apreciat cadou. Că poți face o mare bucurie cuiva dăruindu-i o pâine cum n-a mai mâncat niciodată.
- Că și un borcanel cu maia naturală poate fi un cadou care să bucure un prieten. Să dăruiești cuiva ceva ce poate deveni nu doar hrană sănătoasă, ci și o frumoasă pasiune, zău că nu e puțin lucru!
- Că maiaua e năbădăioasă și mofturoasă. Face fițe la temperatura din cameră, face mofturi la făina folosită, ce mai, e o mică prințesă. Cu toate astea e foarte loială, niciodată nu te lasă la greu! Oricâte greșeli ai face, ea reușește să-ți dospească totuși o pâine senzațională.
- Cântarul e sfânt! Mult timp am fost o rebelă. Până să încep să fac pâine, nici nu aveam cântar digital. Pâinea m-a disciplinat și m-a învățat că e mare diferență între un gram și două grame 😀 Ia puneți voi un gram în plus de sare la o pâine, să vedeți cum se simte!
- Am mai învățat că pâinii cu maia îi place să călătorească. Că până ajunge în Anglia nu se învechește deloc, dimpotrivă își intensifică aromele și devine mai bună și că va fi cerută și în pachetul următor.
- Că paradoxal, deși e mai bună, mâncăm mai puțină pâine de casă decât din cea cumpărată. Asta pentru că e foarte densă și sățioasă.
- Că pâinea cu maia nu balonează și nu îngrașă. Aici nu mă pricep să vă dau argumente științifice, ce bacterii, ce indice glicemic și de ce se întâmplă așa și nu altfel. Pur și simplu așa e. Așadar va trebui să mă credeți pe cuvânt sau să ignorați partea asta 😀
- Că pot face combinații infinite de făinuri, de semințe, nuci, condimente, adaosuri, varietăți pe care nu le găsești la nici o brutărie sau fabrică de pâine. Am făcut pâine cu ceapă, pâine cu sfeclă, pâine cu măsline, pâine cu turmeric...nici nu mai știu câte am făcut! Și-o să mai fac! Am o listă întreagă de idei în așteptare.
Ce regrete am?
- Că nu am început mai demult.
- Că nu găsesc deloc timp să aprofundez domeniul ăsta mai bine.
- Că nu am un cuptor electric și încă mă încăpățânez să nu schimb aragazul. Cel pe care îl am nu ridică suficient temperatura, nici nu are ventilație, iar pâinile mele nu sunt niciodată suficient de rumenite. Dar cu toate că nu e perfectă, tot e cea mai bună pâine pe care am mâncat-o eu vreodată.
- Că nu reușesc să crestez pâinea cu model. Am încercat și fie nu a ieșit nimic, fie a ieșit o caricatură. Când vrei să faci o pâine cadou cuiva, atât coaja rumenită în degradeuri, cât și tăietura sunt esențiale.
- Că fiind mereu cu timpul la limită, mă mulțumesc să aplic mereu formula 1:2:3 (maia:apă:făină) în loc să ies din rutină și să încerc formule noi. Dar îmi e așa de simplu cu formula asta că nu mă îndur să renunț la ea! O fac din gând, nu am nevoie să calculez nimic. Și îmi place cum iese, îmi place gustul ei, miezul, textura. După un an încă nu m-am săturat de pâinea obținută și mi-e puțin teamă că o altă formulă mă va dezamăgi 🙂
- Că nu reușesc să conving mai mulți oameni să renunțe la pâinea cumpărată și să facă pâine de casă.
👩🍳 Îți plac rețetele mele?
Abonează-te la newsletterul meu și, în fiecare joi dimineață, îți trimit inspirație proaspătă, sfaturi și trucuri ca să-ți fie mai ieftin, mai ușor și mai plăcut în bucătărie.
🍪 Abonează-te aici
Livia a zis
Banetonele mele au si "chilotei" de panza dar imi place cum iese painea cu dungulite. Cand folosesc panza imi dispar. La inceput, pana sa comand cosuletele foloseam un bol cu servet de panza in e si era ok si asa.
Livia a zis
Multumesc! Da cuptorul este electric. O tin cu capac 30 minute la 450F si inca 25 minute fara capac.
Crestez adanc (cam 1 cm) cu lama de ras si ajuta painea sa creasca mai mult, sa se deschida.
Banetone il tapetez cu amidon de porumb care se curata mai usor apoi de pe paine, cu o perie. Amidonul lucreaza mai bine ca faina pentru partea asta. Nu se lipeste aluatul, da culoare frumoasa si se curata usor de pe paine.
https://scontent.fdet1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/118518047_1714557748695990_1217130488590100023_o.jpg?_nc_cat=101&ccb=2&_nc_sid=8bfeb9&_nc_ohc=1Q27FPBnnJwAX_DI60f&_nc_ht=scontent.fdet1-1.fna&oh=9d264f5612662381eee6753c2f5ed399&oe=603E0D46
Iuliana a zis
Eu am pus niște șervete de bumbac în banetoane. Presar foarte puțină faină peste aluat înainte să o pun în baneton și am rezolvat problema, nu mai stau cu grijă că am uitat să cumpăr amidon sau făină de orez.
Livia a zis
Incerc sa pun link in continut, poate merge asa
https://scontent.fdet1-2.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/121488104_1760086747476423_4183742531935987990_o.jpg?_nc_cat=111&ccb=2&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=1VvvY12cKksAX86581E&_nc_ht=scontent.fdet1-2.fna&oh=3522bb9d8a498c29edd198b9e010c787&oe=603FDD9F
Iuliana a zis
A mers!
Absolut minunată pâinea ta! Ce degrade frumos are!
O coci la cuptor electric?
Livia a zis
Buna Iuliana,
Am vizitat toate retele tale de paine :). Fac si eu paine cu maia de aproape un an. M-am tot jucat cu aceasta maia si pentru covrigi, pizza, foccacia....
Cred ca toate /toti pornim de la diverse retete de pe net dupa care fiecare ne punem amprenta proprie pe reteta. Am incercat si eu variante multiple si inca mai explorez. Acum ma uitam dupa retete de paine cu maia si seminte cand am gasit reteta ta. Ma uitam in special dupa proportii, de teama sa nu incarc prea mult aluatul.
Eu o coc in oala neagra de cast iron, am una pe rotund si una pe lung dar fara sa pun apa in oala sub hartie.
Incerc sa atasez un link cu o poza la Sit web sa vedem daca se incarca.
Maine o sa fac cu seminte dupa reteta ta.
Iuliana a zis
Bună Livia,
Între timp nici eu nu mai coc pâinile în tavă, ci în oala de fontă. Cuptorul meu nu mai suporta atâta abur...
Și nici nu mai pun apă sub hârtia de copt. E foarte bine și fără ea.
Eu am o oală rotundă de 6 litri. Coc în ea și pâinea rotundă, și pe cea lungă, căci încape la fix.
Tot formula 1:2:3 îmi e mereu cea mai la îndemână și e cea care ne place cel mai mult.
Mult succes îți doresc, să faci pâini magice!
Ileana a zis
Bună, Iuliana!
Am dat peste blogul tău oarecum din întâmplare, încercând să găsesc și alte păreri și retete de pâine cu maia. Pentru că și eu fac de zece luni pâine cu maia!
Cu ce să încep? Cu părerea mea despre blogul tău sau cu impresii despre pâinea cu maia?
Voi porni la drum (!) cu câteva cuvinte despre blogul tău. Mi-a plăcut de la primele rânduri citite! Scris frumos, cu umor, cu informații exact cât trebuie, cu respect pentru limba română și pentru cititori. Este bine organizat, așa că se găsește ușor orice informație se dorește.
Prin urmare, ai câștigat încă o persoană înscrisă la postările tale!
Și acum, despre PÂINE!
Dacă mi-ar fi spus cineva că poți deveni dependent de pâinea cu maia, aș fi zis ca exagerează. Dar familia mea și cu mine chiar suntem dependenți de ea! Primele informații le-am găsit, evident, pe internet. Apoi, simțind că vreau să aflu mai mult, am fost la un atelier al Corinei Munteanu (http://atelierdepaine.ro/). De acolo am și plecat cu maia și cu o pâine formată, care a dospit și a fost coaptă acasă la noi. De atunci, am făcut continuu pâine cu maia! Cam o dată la 3-4 zile.
Cantitățile de maia, apă și făină pe care le folosesc sunt similare cu varianta 1:2:3, doar că se calculează totul în funcție de cantitatea de făină. Diferența ar fi mai curând la modul de manevrare a aluatului. Eu îl frământam doar la robot, îl lăsam să dospească în același vas, unde făceam 3 împăturiri (mai puțin ample decât la tine), la câte 45 de minute, apoi îi dădeam simplu o formă alungită și îl puneam într-o tavă cu hârtie de copt, unde îl și lăsam vreo 3 ore să crească, acoperit cu o altă tavă. Apoi băgam tava acoperită în cuptorul încins la 2400C pentru 20 minute, scoteam capacul și mai coceam 15 minute.
Ieri mi-am luat inima în dinți și am lucrat mai mult aluatul: frământat după ce a muncit robotul, verificat elasticitatea, împăturiri mai ample, mai multe manevre la formarea lui după dospire. Doar că nu am mai băgat aluatul în frigider peste noapte, ci am copt pâinea aseară, într-un vas de sticlă, după ce am lăsat-o vreo 3 ore să crească. Nu am făcut cantitate mare, pentru că mai aveam pâine. Am vrut doar să văd cum iese. Data viitoare voi face cantitate dublă – jumătate voi coace în oală, jumătate în tavă. Ca să văd diferența de gust despre care vorbeai tu! Și, cândva, voi încerca și varianta cu lăsatul peste noapte în frigider. Iar ieri a fost prima dată când nu am pus semințe în aluat! Pentru că și eu pun semințe la greu! Vorba ta „semințe să fie”! Am zis să nu încarc aluatul. Am fost foarte mulțumită de rezultat!
Mulțumesc, Iuliana!
Aaaa! Și ar mai fi ceva! Kitchen Aid! Felicitări pentru că l-ai câștigat! Și eu îl admir și îl privesc cu jind ori de câte ori îl văd expus într-un magazin sau pe câte un site. Tare mi-l doresc si eu… Dar prețul este oarecum prohibitiv! Poate, în viitor, voi prinde și eu o ocazie să intru în posesia unui exemplar! Deocamdată, mă descurc cu un robot Bosch.
Iuliana a zis
Buna Ileana! Mulțumesc mult pentru vizită și pentru aprecieri.
Și noi suntem dependenți de pâinea noastră cu maia. La început soțul meu nu a fost prea încântat, lui îi plăcea una cumpărată care era albă și pufoasă.
Încet, încet s-a obișnuit și acum vreo lună când nu am putut eu să fac pâine, am cumpărat din nou, după foarte mult, timp pâinea care îi plăcea cândva. A înghițit-o cu noduri tot bombănind într-una: "ce porcărie de pâine!" 😀
Eu dintotdeauna am lăsat pâinea peste noapte la frigider, dar mai mult din motive de timp, pentru că îmi e mai ușor să împart activitățile în acest fel (frământat seara, copt dimineața). Doar de vreo 2-3 ori am dospit-o la temperatura camerei și a fost bună și așa. În continuare prefer să coc pâinea în tavă, dar recurg și la oală din când în când.
Abia aștept părerea ta, dacă chiar e diferit gustul sau doar mi se pare mie 🙂
Succes în toate cele bune pe care le faci!
Omi a zis
Draga Iuliana, sunt Omi.Eu am inceput sa fac paine in acelasi timp cu tine.Am crescut maiaua dupa indicatiile tale si acum sta bine in frigider. Fac paine camde2-3 ori pe saptamana pt sotul meu si pt mine.Mai fac si suplimentar pt fica mea care o gaseste ff buna. Nu iese todeauna perfecta dar eu sunt multumita. Folosesc doar formula123pt ca imi este teama ca nu imi reuseste cu alta formula. Am daruit si borcane cu maia cu toata inima si sunt bucuroasa ca si zlte persoane incearca retete de paine.Intre timp am primit de la una din fice acelasi robot pe care tu l-ai castigat.Eu sunt multumita cama ajuta la framantat deoarece incepusem sa am dureri musculare la mana dreapta. Multumesc pt sfaturi si indemnuri. Astept retete noi de la tine. Cu drag Omi
Iuliana a zis
Mare bucurie mi-a facut mesajul tau, draga Omi!
Si eu am daruit - la cerere - borcane cu maia, dar m-am si intristat sa aflu ca in unele cazuri nu a fost folosita 🙁
Eu framant painea la robot cam 7-8 minute, apoi o mai framant si cu mana 5-7 minute, sau cat pot. Am asa un sentiment bun cand simt aluatul cu mana mea!
monde a zis
"Pâinea cu maia nu îngraşă. De ce? Responsabil de îngrăşare este acidul fitic existent în bobul de grâu (implicit în făină). El este cel care împiedică asimilarea mineralor în organism. Dacă organismul nu poate să asimileze mineralele din mâncare, va da mereu semnalul de foame, până când va reuşi să îşi acopere necesarul. Maiaua dezactivează acidul fitic din pâine în proporţie de 67% şi astfel organismul are din nou capacitatea să asimileze corect mineralele şi vitaminele. Pâinea pare săţioasă, dar de fapt saţietatea vine de la celelalte mâncăruri de pe lângă pâine, de la care reuşim acum să preluăm ceea ce ne trebuie.
Este foarte uşor de digerat şi nu balonează, în comparaţie cu pâinea făcută cu drojdie comercială, deoarece maiaua predigeră aluatul."
Explicatia aceasta am gasit-o pe un site 🙂
Iuliana a zis
Multumim!
Suna logic si promitator 🙂