Pâine neagră cu bere şi negrilică

Pâine neagră cu bere şi negrilică. Pff…asta o să fie o postare greu de scris! Nu, nu reţeta e grea, dimpotrivă, e foarte uşoară. Greu mi-e mie să scriu o introducere din care să vă fac să înţelegeţi cât de fericită m-a făcut pe mine pâinea asta mică şi brunetă.

Vedeţi voi, pâinea asta e o sumă de mai multe vise frumoase, care au mocnit mult timp în sufletul meu şi care, pentru că viaţa e minune şi e minunată, s-au împlinit toate în aceeaşi zi. Nici nu mai ştiu s-o iau cronologic, care a fost primul vis şi care a venit după el, dar o să vi le povestesc cumva, de-a valma.

Unul din vise, cel mai frumos şi cel mai important, a fost să botez un copilaş. Nu ştiu cum s-a făcut, dar am tot ratat ocazia de a boteza bebeluşii prietenilor sau colegilor de serviciu. Era o tristă resemnare în sufletul meu şi aproape că-mi pierdusem speranţa, când bebe Matei, finuţul nostru, a apărut în viaţa noastră pe neaşteptate, aşa, pur şi simplu de azi pe mâine şi ne-a umplut viaţa de bucurie. S-a întâmplat să fac pâinea asta chiar în dimineaţa zilei în care l-am botezat pe Matei 🙂

Dacă mă urmăriţi de mai mult timp, poate că ştiţi că nu prea sunt eu prietenă cu aluaturile. Nu am timp, nu am răbdare, nu am îndemânare. Sau aşa cred, că nu am nimic din toate astea. Întotdeauna mi-am spus că dacă ar fi să am un robot care să frământe în locul meu, cu totul altfel ar fi situaţia, aş face pâine în fiecare săptămână. În fiecare week-end, altă reţetă. Şi aş face multă, să ne ajungă toată săptămâna.

Şi a venit şi robotul, oarecum tot pe neaşteptate şi el! A fost premiul meu câştigat la concursul bloggerilor culinari “Gătim româneşte şi fără gluten cu Schar”, organizat de Celiaci.ro. Nu am cuvinte să le mulţumesc şi încă nu-mi vine să cred că e al meu!

Să vă mai spun că abia am aşteptat să îl pun la treabă? N-a mai contat că orele îmi erau numărate în acea zi. Cu câteva ore înainte să plecăm spre biserică să-l botezăm pe Matei, eu făceam pâine şi nu orice fel de pâine, ci tot una la care am visat ceva vreme!

Una dintre cele mai frumoase vacanţe ale mele a fost petrecută în Irlanda, insula de smarald, ţara spiriduşilor verzi, a norocului şi a berii Guinness. Ţara în care nimic din cele ale gurii nu păreau a fi făcute fără măcar olecuţică de bere. De la miere, ciocolata, cheesecake şi până la pâine, în restaurantele din Dublin, toate erau cu Guinness.

Reclama la bere era atât de omniprezentă încât eu una, ca o pasionată şi ca o curioasă ce sunt, am gustat din toate, am adus şi acasă, numai nu ştiu cum s-a făcut că pâine cu Guinness n-am apucat să mănânc în Irlanda. Aşa că tare îmi doream să o fac acasă. Şi uite că în acea zi, când mă zgândărea nerăbdarea să mă apuc de făcut pâine, pe uşa frigiderului, trona stingheră o cutie de Guinness (ca aici) în toată splendoarea ei brună-amăruie.

Carevasăzică s-a demonstrat practic: botez de bebeluş + robotul dorit + pâinea cu bere Guinness = LOVE! 😀 Acum, după ce v-am împuiat capul cu visele mele, ar cam fi cazul să ne suflecăm mânecile, să ne punem şorţul şi să trecem la treabă, nu-i aşa?

Mod de preparare pâine neagră cu bere şi negrilică

Mare lucru nu am a vă povesti despre reţeta de pâine neagră cu bere şi negrilică, aşa-i de uşor de făcut! E o pâine densă şi gustoasă, la care am folosit făină neagră (aceasta de aici) şi drojdie (uscată). Berea o ajută să fie mai aerată şi îi dă un gust aparte. O simţi nelămurit, puţin aromată, puţin amăruie, dar e foarte prezentă. La fel şi negrilica (sau chimen negru). Tare mi-a plăcut să găsesc seminţele de negrilică ascunse în miezul bogat al pâinii!

Reţeta de pâine cu bere neagră am găsit-o la Andie.ro şi am mers pe mâna ei fără să clipesc, ştiind ce minunăţii face. Doar că aşa cum mi-e obiceiul, nu m-am putut abţine şi am schimbat puţin reţeta. Dehh, trebuia să-mi pun şi eu amprenta asupra produsului final, nu-i aşa? Orice variantă aţi alege, a mea sau a lui Andie, vă asigur că nu veţi regreta. Pâinea asta e minunată. Am zis!

Spor la frământat pâine neagră cu bere şi negrilică!