Supă din oase de vită. Supă clară de vită. Cum se face supa din oase de vită. Cum se face stock-ul de vită. Cât timp se fierb oasele de vită pentru stock. Cum se păstrează stock-ul de vită la congelator sau frigider.
Dacă v-aş spune că cei mai bine cheltuiţi 5 lei ai mei au fost pe nişte oase de vită la care nu se uita absolut nimeni în supermarket, ce-aţi zice? Că-s zgârcită, nu-i aşa? Nu, nu-s zgârcită, sunt şmecheră! 🙂 Cu cei 5 Ron (haha, au fost chiar vreo 4.8 Ron, dar ca să pară suma mai mare îi rotunjesc) am obţinut cea mai bună supă de vită din univers! Cea mai gustoasă, cea mai clară, cea mai concentrată. Şi cea mai sănătoasă, o să vă explic mai jos de ce zic asta.
Ei bine, din oasele astea pe care am dat aproape 5 lei, a rezultat o supă bogată de vită din care au mâncat 2 persoane adulte timp de 3 zile, plus încă pe atât un stoc de zeamă de oase păstrată la congelator pentru o supă viitoare. Sau pentru un risotto, sau pentru vreun sos, sau ca bază pentru o altă mâncare.
De ce ziceam că supa din oase (de vită în reţeta de azi) e cea mai sănătoasă? Păi dintr-o mie de motive ştiute din bunici. Supa concentrată de oase conţine multe minerale care sunt uşor absorbite de organism. Este de asemenea o sursă naturală de colagen. Colagenul fiind responsabil în corpul nostru cu încetinirea îmbătrânirii, cu împiedicarea deteriorării articulaţiilor, oaselor şi a pielii. Un articol foarte complet şi bine documentat despre supa sau zeama de oase şi beneficiile ei, găsiţi la Claudia, pe Lecturi de mămică. Poate vă faceţi timp să îl citiţi, e pe cât de interesant, pe atât de util pentru oricine.
Bunica mea avea o vorbă după ce făcea câte o supă din asta de oase. Zicea în graiul ei de femeie de la ţară că „supa asta te scoală după boală”. O expresie pe care n-o înțelegeam eu pe atunci copil fiind, nu ştiam cât adevăr ascunde, dar mi-a rămas în minte şi aveam s-o înţeleg mai târziu.
Toată treaba cu supa asta de oase, e că trebuie să alegi oase cu măduvă, cu cartilaje, cu zgârciuri. Le vedeţi pe ale mele, alea de 5 lei în poza de mai jos. Oasele se pun la fiert în apă rece cât să le cuprindă bine, cu sare şi 2-3 linguri de oţet, la foc mic, mic de tot. Oţetul are rolul de a ajuta la extragerea calciului şi a mineralelor din oase. Desigur, ca să obţii o supă clară, va trebui să îndepărtezi spuma care se formează. Apoi poţi să uiţi de supa pe foc cât mai mult timp, câteva ore bune, vreo 4, 5 chiar şi 6 ore dacă ai timp. Important e să fiarbă la foc molcom, cu capacul lăsat puţin pe o parte, în aşa fel încât să poată ieşi aburul şi să respire supa, dar să nu scadă prea mult prin evaporare. Nu trebuie nici să clocotească prea tare, ca să nu se tulbure.
Un alt pas important e strecurarea supei printr-un tifon pus în mai multe straturi, care să reţină foarte bine toate impurităţile pe care le mai lasă carnea şi oasele la fiert. Pentru că ne plac supele limpezi în farfurie, nu-i aşa? 😉
Eu am pus oasele la fiert pe la ora 18 când am venit de la serviciu şi le-am lăsat până la ora 23 când m-am culcat, deci au fiert cam 5 ore. Am strecurat-o, apoi am lăsat supa peste noapte să se răcească în balcon. Dimineaţă am găsit-o cu o pojghiţă de grăsime formată deasupra. Dacă aveţi o problemă cu grăsimea asta, acum e momentul să o îndepărtaţi. Eu am lăsat-o, am „spart-o” în bucăţele mai mici şi am distribuit-o odată cu zeama de oase.
O parte din zeamă am pus-o într-o oală mai mică, am mai adăugat cam 400 ml de apă, apoi legume şi tăieţei şi a devenit supa din oase de vită cu tăieţei pe care o vedeţi în poze. Restul de zeamă am pus-o la congelator în 2 caserole plus o pungă pentru cuburi de gheaţă. Am împărţit-o aşa ca să o am la îndemână data viitoare, indiferent ce idee mi-ar veni. La supă vor merge ambele caserole plus vreo 400 ml de apă, la un risotto doar una dintre caserole, iar la un sos voi pune doar câteva cuburi. Porţionate în acest fel, pot face orice combinaţie doresc. Cum ziceam la începutul postării, au fost cel mai bine cheltuiţi 5 lei ai mei 🙂
Vă las mai jos modul de preparare şi cantităţile folosite de mine, cu precizarea că nu e nimic bătut în cuie. Trebuie totuşi să păstraţi nişte proporţii. Dacă alegeţi, de exemplu, să nu congelaţi jumătate din zeama de oase, ci să faceţi supă cu tăieţei din toată cantitatea, atunci fireşte că va trebui să puneţi mai multe legume decât am pus eu în lista de ingrediente.
Mod de preparare supă din oase de vită cu tăieţei
Supă din oase de vită cu tăieţei
Ingrediente
pentru zeama de oase
- aprox. 2 kg oase de vită cu măduvă şi cartilaje
- aprox. 4 litri de apă
- 3 linguri de oţet
- sare
pentru supa de vită cu tăieței (folosim jumătate din zeama de oase obţinută)
- 400 ml de apă
- 2 morcovi mari
- 1 ceapă întreagă
- 1/2 de ţelină medie
- 1 rădăcină de pătrunjel
- tăieţei de preferat făcuţi în casă
- sare piper după gust
- pătrunjel proaspăt pentru servit
Mod de preparare
zeama de oase
- Oasele se spală sub jet de apă, apoi se pun la fiert în apă rece, în care am adăugat sare şi oţet.
- Se lasă să fiarbă la foc mic, cu capacul puţin tras într-o parte, timp de cel puţin 4 ore, de preferat 5-6 ore sau chiar mai mult.
- Se strecoară zeama de oase printr-un tifon pus în mai multe straturi, apoi se lasă la răcit.
- Se va forma deasupra un strat de grăsime solidă. Dacă doriţi o supă mai slabă, o puteţi îndepărta.
- Împărţiţi zeama de oase în două părţi, una pentru supă, iar cealaltă care va merge la congelator.
supă de vită cu tăieţei
- Punem supa la fiert. Pentru că este foarte concentrată, mai adăugăm după gust, un pahar sau două de apă (eu am pus două, adică 400 ml)
- Curăţăm, spălăm şi tăiem legumele şi le punem în supă. Ceapa o lăsăm întreagă.
- Când legumele sunt fierte, potrivim gustul de sare şi adăugăm tăieţeii.
- Lăsăm să mai dea 2-3 clocote, să se fiarbă şi tăieţeii, apoi stingem focul.
- Se serveşte presărată cu pătrunjel proaspăt tocat.
Claudia
7 noiembrie 2016 at 10:51Nu as zice ca ai fost zgarcita. Oasele sunt bune doar ca noi am uitat de ele si acum strambam din nas. Deh… daca s-ar putea semipreparate mai multe.. asa ca pentru oameni comozi, bine ar fi 🙂
Iuliana
7 noiembrie 2016 at 13:31Hehe, as putea fi asa zgarcita in fiecare saptamana :))
Ellena
7 noiembrie 2016 at 13:21Bune sfaturi si detaliate chiar, dar tot am o intrebare…se pot fierbe oasele in oala minune? Multumesc!
Iuliana
7 noiembrie 2016 at 13:30Eu nu am incercat, dar cu siguranta se pot fierbe si la oala minune. Supa va fi la fel de gustoasa, singura „problema” la care ma gandesc e ca nu poti controla cat de tare clocoteste si nu va mai fi la fel de clara.
Ar fi bine sa oparesti oasele inainte, ca sa elimini impuritatile si apoi sa le pui la fiert la foc cat mai mic. In felul asta cred ca vei obtine o supa limpede. Succes! 🙂
Ellena
8 noiembrie 2016 at 21:19Multumesc, o sa incerc in ambele variante…sa vad cum iese!
Iuliana
9 noiembrie 2016 at 11:38Succes, Ellena! Va fi buna, ai sa vezi 🙂
o femeie
7 noiembrie 2016 at 14:20si eu fierb oasele, mai ales iarna. De obicei adun din ce consumam saptamal (de la dezosat, de la o friptura etc), si o data pe luna le scot la fiert. Imi iese un mix de oase (porc, vita, curcan, labele si varfurile de la o gaina etc), unii zic ca si cele de peste ar fi faine dar eu nu am folosit, mai adaug si o coada de vita pt cartilagii, pun cu lamaie (nu ne place otetul) si las pe foc mic cateva ore. De aceea nu cred ca s-ar potrivi la oala minune, ca ea le fierbe la temp. mare, pe cand eu las la foc molcom, abia vad clocotele.
Prin fierbere se distrug toate vitaminele ( las si 4-6 ore…) dar raman in zeama minerale, colagen etc.
Zama o fac fie piftie, fie baza la supe, fie la alte mancaruri. Excesul congelez (de ex. la noi supa de galusti e la mare apreciere, asa ca pun la foc morcov, albitura, intre timp dezget borcanul cu zeama, si rastorn in oala si adaug galustile – efort minim si costuri mici si am 2 cine calde aranjate) .
Pe vremuri luam de la un magazin de langa mine penes curcanul, spate de curcan si varfuri de aripi, erau perfecte pt astea (iar pretul minuscul, lumea lua pt caini…) dar m-am mutat…. Mai am o amica ce ia cate un os de la o macelarie araba, omul i-l vinde cu 1-2 lei (fara bon 😀 ).
Iuliana
7 noiembrie 2016 at 14:57Uite ca nu m-am gandit pana acum sa adun oasele si sa le fierb. Buna idee!
Exact de asta radeam si eu in sinea mea, ca erau oasele astea intr-un colt de galantar, nu se uita nimeni la ele, cred ca pentru proprietarii de caini erau puse acolo :)))
o femeie
7 noiembrie 2016 at 15:33tot de pe bloguri am invatat ca nu doar resturile de oase sa le adun pt fiert zama intr-o punga in congelator, ci si alte resturi vegetale, gen: tulpina si frunzele de la brocolli, o juma de telina nefolosita, etc. Le folosesc doar la fiert si leguma o arunc, dar apa da gust bun mancarii viitoare. Periodic (cam o data pe luna) scot si fierb dupa caz, si zeama o pun la urmatorul fel.
doina
7 noiembrie 2016 at 14:49Asa este , foarte gustoasa si sanatoasa . Pe vremea copilariei mele se consuma de cand dadea frigul cand organismul avea nevoie de mai multa rezistenta. La fel de buna este si supa de pui pentru ca in carnea de pui exista o proteina care stimuleaza imunitatea si grabeste vindecarea in caz de gripa sau raceala.
Iuliana
7 noiembrie 2016 at 14:59Oh, da, supa de pui e inegalabila cand esti racit. Multa vreme am crezut ca e un mit, pana am simtit pe pielea mea cum te pune pe picioare o supa de pui. Te scoala dupa boala, cum zicea bunica mea…
Carm
8 noiembrie 2016 at 12:38Bun si sanatos”♥♥♥
Iuliana
8 noiembrie 2016 at 12:59Asa este 🙂
Emilia
30 decembrie 2017 at 10:13Nu ești haioasa cu atâtea detalii personale inutile: nu fac reteta mai gustoasa. Pe mine, personal, mă agasează.
Iuliana
30 decembrie 2017 at 10:17Draga Emilia, te afli pe un blog personal nascut din pasiune, nu pe un tonomat de retete. Poate altii reusesc sa scrie pe scurt despre pasiunile lor, eu una nici nu-mi propun 🙂
Daca te simti agasata, internetul e liber si plin de site-uri pentru toate gusturile. Ce rost are sa ne agasam una pe alta taman acum de sarbatori?
Un 2018 plin de bucurii iti doresc!
Gabriela
27 ianuarie 2018 at 01:21Draga Iuliana!
Imi face mare placere ca adaugi informatii personale!
Mi-au dat lacrimile …. Sint atit de departe de Romania si detaliile tale personale ma aduc inapoi acolo…acasa!
Iuliana
27 ianuarie 2018 at 19:42A venit randul meu sa ma emotionez. Pot doar sa intuiesc ce inseamna dorul de „acasa” si cat de mult doare uneori. Multumesc mult pentru mesaj. Te imbratisez cu drag si trimit toate gandurile mele bune la tine, acolo departe!