Ciupercile cu maioneză şi usturoi erau nelipsite cândva de pe mesele de sărbătoare la noi în familie. Apoi, nu ştiu de ce, am cam uitat de ele, le-am făcut din ce în ce mai rar şi au intrat într-un con de umbră. Zilele trecute mi-am amintit cât e de bună reţeta asta şi am zis că ar fi bine să o scot din nou la lumină. Se face uşor şi merge la orice masă a zilei. Noi am luat şi la pachet la serviciu, pentru că nu i-am pus prea mult usturoi cât să deranjăm colegii, ci doar un pic acolo, pentru gust şi aromă 😉
Se zice că asta e o mâncare grea…în orice caz, prea dietetică nu este, mai ales dacă e mâncată cu pâine. Spre deosebire de soţul meu căruia metabolismul îi permite să facă orice combinaţii, eu trebuie să fiu puţin mai atentă la aspectele astea. Ca să mă bucur totuşi de aperitivul ăsta delicios, am evitat carbohidraţii şi am aplicat o metodă descoperită atunci când am făcut salata de vinete cu maioneză: în loc de pâine, am mâncat ciupercile cu maioneză şi usturoi întinse bine-merci pe felii de ardei gras roşu, dulce şi cărnos. Au mers de minune, ceea ce vă sugerez şi vouă! 🙂
Mod de preparare ciuperci cu maioneză şi usturoi
Ciuperci cu maioneză şi usturoi
Ingrediente
- 200 g ciuperci Champignon
- 1 lingură de ulei
- 2 căţei de usturoi
- sare şi piper după gust
- 1 linguriţă de muştar - opţional
- mărar sau pătrunjel proaspăt
pentru maioneză
- 2 ouă fierte
- 2 gălbenuşuri crude
- ulei
- zemă de lămâie -după gust
- sare - după gust
Mod de preparare
- Ciupercile se taie cubuleţe mici şi se pun la călit împreună cu 1 lingură de ulei şi un praf de sare.
- Amestecaţi să nu se lipească. Când se vor încălzi, ciupercile vor lăsa puţină apă, aşa că de obicei nu e nevoie să adăugaţi suplimentar.
- Căliţi ciupercile doar până se înmoaie puţin şi îşi dezvoltă aroma specifică, delicioasă, apoi le scurgeţi dacă este cazul şi le lăsaţi să se răcească foarte bine.
- Faceţi o maioneză din 2 gălbenuşuri fierte şi 2 gălbenuşuri crude, cu puţină zeamă de lămâie. Albuşul de la cele 2 ouă fierte, nu îl aruncaţi! Tăiaţi-l cubuleţe şi amestecaţi-l cu ciupercile.
- Puneţi ciupercile călite şi răcite peste maioneză, adăugaţi usturoiul zdrobit foarte bine, sare şi piper după gust.
- Dacă vă place, tot acum puteţi adăuga şi o linguriţă de muştar.
- Lăsaţi amestecul deoparte măcar 15 minute să se întrepătrundă aromele, apoi presăraţi cu mărar sau pătrunjel proaspăt tocat şi serviţi cu pâine neagră prăjită sau pe felii de ardei gras.
Claudia
31 octombrie 2016 at 10:29Da! Confirm! E un aperitiv yammy! Il facem si noi mai ales de sarbatori 🙂
Iuliana
31 octombrie 2016 at 18:01Deci ne potrivim la meniuri, asa-i? 🙂
doina
31 octombrie 2016 at 12:51Daa , bune bune ! Si noua ne placeau mult. In afara de ciupercutele cu maioneza la mare trecere erau si chiftellutele mici ca niste bilute cu maioneza si ceapa marinata in vin rosu. O saptamana frumoasa iti doresc.
Iuliana
31 octombrie 2016 at 18:03Wow, ceapa marinata in vin rosu, cred ca e o nebunie!!!
Cati
31 octombrie 2016 at 14:00Imi palce maioneza la nebunie, si ciupercile trase la tigaie cu ulei de masline si putina zeama de lamaie, dar nu m-am gandit niciodata sa le combin.Notez reteta.
Imi aduce aminte de maioneza cu ridiche neagra data la razatoare si chiftele de pui, mm ce poftaa!
Iuliana
31 octombrie 2016 at 18:07Eu ridichea neagra o stiu numai ca remediu pentru tuse, in rest nu stiu ce sa fac cu ea. Cu maioneza, zici? Hm…
Cati
3 noiembrie 2016 at 15:16Da! o dai prin razatoare apoi o amesteci cu maioneza (poti adauga si usturoi) si eu pun si chiftelele direct in maioneza, altii servesc cand dintr-una cand dintr-alta.E reteta unei matuse, apoi a facut-o mama, acum o fac si eu:D
Si eu o folosesc pentru sirop de tuse, sau ca salata simpla, data la razatoare, cu putin ulei, otet si sare.
Iuliana
3 noiembrie 2016 at 21:36Interesanta idee. Multumesc, Cati! 🙂
Loredana
31 octombrie 2016 at 15:01Recunosc ca nu le-am facut niciodata, dar am o prietena care le face, precum zici, la orice masa aniversara si sunt, intr-adevar foarte bune.
E buna si ideea ta de a ale servi, pe felii de ardei. asa mai consumam si eu salata de vinete si pe cea de conopida.
Iuliana
31 octombrie 2016 at 18:08Da, pai noroc ca am descoperit feliile de ardei, altfel multe bunatati mi-ar fi interzise :))