V-am povestit zilele trecute cât de norocoasă am fost să primesc un kilogram de petale de trandafiri şi cum m-am străduit să fac din ele bunătăţuri diversificate. V-am arătat deja reţeta de suc parfumat din petale de trandafir şi bineînțeles că am făcut şi dulceaţa de trandafiri. De când aşteptam să am ocazia şi mai ales materia primă să o fac!
Recunosc că e prima dată când fac delicatesa asta. Ştiam din auzite că e greu de făcut, că e mult de muncă la ea şi-mi ziceam că dacă e aşa, nu-i de mine. Eu nu am timp şi nu am răbdare să stau să pigulesc petale de trandafir. Pe urmă am citit câteva reţete şi mi-am dat seama că nu e cine ştie ce efort. Doar faci un sirop de zahăr cu lămâie, pui petalele în sirop, le mai laşi câteva minute şi cam gata.
Partea proastă e că dulceaţa asta nu e deloc spornică. Din 400 g de petale am obţinut 2 borcane de 400 g cu dulceaţă. Dar nu le poţi avea pe toate, nu-i aşa? Şi calitate şi cantitate…cam greu. Rezultatul final însă, e ceva de vis! O dulceaţă fină, plină de arome, catifelată şi cu o culoare superbă. Un borcan cu dulceaţă de trandafiri e un cadou minunat pentru oricine.
Mod de preparare dulceaţă de trandafiri parfumată şi catifelată
- 400 g petale de trandafiri (soiul Rosa Damascena)
- 650 g zahăr
- 250 ml de apă
- sucul de la o lămâie mare
- Spălaţi petalele sub 2-3 jeturi de apă pentru a îndepărta praful şi eventualele insecte ascunse printre ele.
- Puneţi petalele într-un castron, presăraţi peste ele 2-3 linguri de zahăr şi începeţi să le frecaţi temeinic cu degetele până se înmoaie şi îşi lasă zeama. Acoperiţi-le cu un prosop curat cât timp vă ocupaţi de sirop.
- Puneţi la fier apa împreună cu zahărul şi sucul de lămâie.
- Când siropul a început să bolborosească şi să se lege, puneţi petalele de trandafir.
- Lăsaţi petalele să fiarbă 15-20 de minute, nu mai mult. Sunt foarte delicate şi fierb imediat.
- Turnaţi dulceaţa imediat în borcane curate şi sterilizate.
- Capsaţi borcanele şi întorceţi-le cu capacul în jos pentru 10 minute, apoi puneţi-le în poziţie normală, acoperiţi-le cu un pled gros şi lăsaţi-le să se răcească pe îndelete, de pe o zi pe alta.
- Preparată în acest fel, dulceaţa se poate păstra în cămară chiar şi un an de zile. Dar cine are atâta răbdare? 🙂
Buna ziua, Iuliana.
Nu stiu de unde ai reteta asta!… Eu asa sunt…directa 😀 iarta-ma. <3
Daca imi permiti, iti dau reteta folosita de mine (reteta mea este o imbinare a retetei "de familie", care seamana foarte mult cu reteta din Podoleanu/Podoleanu/Popescu – 1985 si am rasfoit si Sivia Jurcovan – 1987 (care insa foloseste f.multe petale, pana la 700 gr petale la 1k dulceata).
Cand se spune "fac 1 kg dulceata" inseamna ca se foloseste 1 kg zahar si indiferent de fruct, trebuie sa rezulte cca 3 borcane de 380-400 gr cu dulceata.
Iti impartasesc proportiile folosite de mine/kg dulceata. ("Vrei nu vrei…bea Grigore aghiazma" – cam asta-ti fac eu acum 🙂 )
La1 kg zahar, 500-550 ml apa pt. fructele zemoase si la trandafiri.
La cele care fierb putin mai greu: gutui, nuci verzi, la 1 kg zahar cam 600-650 ml apa.
Referitor la cantitatea de fruct pt. proportiile de mai sus, iata urmatoarele:
la cirese, visine, zmeura, capsune. mure, gutui rase, coacaze…etc – fructul 1 farfurie adanca cu varf.
La caise intregi, prune intregi, in functie de marimea fructului, intre 60-80 buc. fructe.
La nuci verzi, intre 70-100 buc nuci.
Revenind la TRANDAFIRI:
Eu de la bunica si mama, stiu ca petalele se freaca NU cu zahar, CI cu sare de lamaie!
Pt. 1 kg dulceata, vezi ca am scris reteta sub fotografiile postate de mine pe la sfarsitul lui mai a.c. pe "Bunatatile noastre…" caci mi-a cerut-o cineva.
Imi plac postarile tale si felicitari pt. toata sarguinta ta!
Cu drag.
Multumesc mult pentru mesajul detaliat.
Reteta o am de la nasii nostri. Tot de la ei am si petalele. Ei au curtea plina de trandafiri si sunt experti in delicatese pe baza de petale dulceturi, siropuri, lichior, etc.
Am vazut si eu retete in care petalele se freaca cu sare de lamaie. Eu le-am frecat cu zahar pentru a le inmuia, iar ca acidifiant si pentru mentinerea unei culori frumoase am folosit suc de lamaie proaspat stors pe care l-am adaugat in sirop.
Povestea cu sarea de lamaie vine probabil din vremurile cand gospodinele noastre nu gaseau lamai sau erau foarte scumpe, pe cand sarea de lamaie era la indemana oricui. Aparent face acelasi lucru, insa ce rost are sa bagam chimicale intr-o dulceata atat de fina si de delicata?
Nuuu…lamai se gaseau (12 lei; si erau mai ieftine decat portocalele (13 lei) si grapefruitul/bananele (16 lei) 🙂 Si oricum, gospodinele aveau grija sa aiba tot ce le trebuia in sezon de conserve. Eu stiu ca sarea de lamaie era…raritate (dar ce nu era raritate atunci ?! 🙂 )
Cu sare de lamaie le frec – ideea este ca nu cu zahar; el nu are proprietatea de a inviora culorile; am zis ca folosesc reteta bunicii, mamei si apoi survolate si “Jurcovan” si “Podoleanu” 🙂 chiar si “Sanda Marin” (si alte nume mai necunscute” .
Petalele se strivesc si sarea de lamaie le pastreaza prospetimea culorii.
250 gr petale inseamna mai mult decat o farfurie adanca cu varf (cu asta raspund doamnei care a comentat dupa mine – da, gospodinele eau riguroase-perfectioniste; le-am avut in jurul meu si m-au deformat si pe mine 🙂 )
Asadar: din 250 gr petale rezulta (prin frecare cu sare de lamaie – fara sa scartaie intre dinti 🙂 ) un cocolos de cca 7-8 cm diamentru pt. 500 -550 ml apa si 1 kg zahar (pt. sirop mai legat la trandafiri, nu se pun in niciun caz 3/4 l apa, ci 1/2 l; sau daca a fost apa mai multa, fierbeti siropul mai mult inainte de adaugarea petalelor – care petale fierb repede).
Pt, alte fructe, da, 600 ml apa la 1 kg apa si farfuria cu varf de fruct.
Iar 700-750 ml la siropurile dulceturilor din fructe care fierb mai greu – gutui, smochine verzi, caise verzi sau prune verzi, gogonele, etc.
Eu personal nu pun lamaie pt. ca de la sarea de lamaie are si acreala si pastrare de culoare si lamaia are un parfum care modifica putin pe cel de trandafiri.
Eu NU folosesc lamaie sau vanilie la cele cu parfum distinct: zmeura, trandafiri, visine… unde pt. culoare adaug in sirop un praf de sare de lamaie.
La cirese, gutui…imi place sa pun chiar jumatati de felii de lamaiei, care pastreaza culoarea siropului, care sunt si gustoase si care se vad frumos prin peretele borcanului cu dulceata.
Impartasesc din obiceiurile si practicile mele…adica din experienta mea de gospodina din “mame-n fiice” 🙂
Dulceata facuta de tine vad ca are mult sirop, e mai apoasa. Sau poate asa ai gandit fotografia si-ai adaugat intentionat mai mult sirop.
O sa-ti las si reteta bunii mele pentru ca e diferita de cea a nasilor tai. Bunica mea facea dulceata in fiecare vara (are trandafiri in curtea ei), e dulceata copilariei mele, iar reteta ei e experimentata. Nu spun ca cea pe care o ai tu nu e buna, dar e altfel si poate te ajuta sa combini mai multe pareri. Dulceata facuta de ea avea o alta consistenta, siropul era intr-o cantitate mai mica si mai grosut. De asemenea, cateva detalii la care bunica mea tinea foarte mult: sa se pastreze culoarea trandafirie si petalele sa nu scartaie intre dinti atunci cand le mesteci. Iar bunica era si este o perfectionista, doar ca acum nu mai face asa des pentru ca nu mai are aceeasi putere ca demult.
Reteta familiei mele incepe in sens invers decat a ta.
Ingrediente:
– o farfurie adanca plina cu petale (plina cu varf);
– 3/4 l apa;
– 1 kg de zahar;
– zeama de lamaie sau sare de lamaie (1 varf de cutit).
Mod de preparare:
Intr-o cratita se pune apa (simpla) la fiert.
Cand apa a inceput sa fiarba se adauga petalele si se fierb pana cand se inmoaie.
Se strecoara foarte bine petalele cu ajutorul unui tifon.
In apa ramasa se adauga 1 kg de zahar si se lasa la fiert pana cand se formeaza un sirop.
(aici alege fiecare, dupa gust, cat de tare doreste sa fie legata dulceata; daca se doreste ca dulceata sa fie mai legata si siropul va trebui sa fie mai grosut)
Siropul se lasa la racorit putin (dar nu sa se raceasca, ci doar cat sa nu mai fie foarte fierbinte), apoi vom incorpora usor, cate putin, petalele fierte.
Petalele se incorporeaza incet in sirop pentru a obtine o masa uniforma, pentru a nu se strange toate intr-un loc, iar siropul sa ramana separat.
Se adauga apoi zeama de lamaie care are rolul de a revigora si a restabili culoarea trandafirie.
Dupa asta dulceata se mai fierbe doar foarte putin, apoi e gata pentru a fi pusa in borcane.
Imi place reteta bunicii tale. Daca mai am norocul sa primesc petale, o incerc si eu.
In fotografii am pus eu mai mult sirop. E cam greu sa fotografiezi dulceata asta in asa fel incat sa arate bine in farfurie, mai ales ca am facut fotografiile afara. Ba lucea prea tare din cauza soarelui, ba iesea prea intunecata si nu se vedea frumos culoarea…m-am chinuit putin cu ele 🙂