"Iar am uitat să cumpăr zahăr vanilat!" Recunoaşteţi ca vi s-a întâmplat asta cel puţin de câteva ori ? Şi ca un făcut, se întâmplă mai ales când aveţi mare chef să gătiţi ceva bun şi parfumat cu aromă de vanilie, nu-i aşa? 🙂 Mi s-a întâmplat şi mie şi am găsit soluţia ideală, simplă, practică şi naturală de a-mi face acasă zahărul vanilat de care am nevoie, fără E-uri, fără alte substanţe şi cu o aromă inegalabilă.
Eu folosesc zahăr tos vanilat la deserturi care nu cer zahăr pudră, dar mai pun şi în cafea uneori sau în ceai, când vreau să mă răsfăţ un pic.
Ce ne trebuie pentru a face zahăr vanilat acasă:
- 250 g zahăr tos (sau pudră)
- o păstaie de vanilie
Uneori folosesc seminţele păstăii de vanilie la o budincă, o cremă, la îngheţată, cremă de zahăr ars sau altă reţetă, iar păstaia, despicată, fără seminţe o bag pur şi simplu în borcanul cu zahăr închis cu capac etanş. Alteori pun păstaia cu tot cu seminţe, dar despicată pe lungime ca să iasă aroma. În 2-3 zile zahărul împrumută aroma minunată a păstăii şi poate fi folosit după dorinţă şi după reţetă 🙂
Sunt şi reţete la care trebuie să folosesc zahăr pudră vanilat şi bineînţeles că mi-l produc singură şi pe acesta.
Macin 250 g de zahăr tos împreună cu păstaia de vanilie până devine cât doresc de fin, apoi îl păstrez într-un borcan uscat cu capac etanş. Veţi vedea că păstaia nu se macină la fel de fin ca şi zahărul, ci rămân granule negre şi parfumate, dar destul de vizibile. Pe mine personal nu mă deranjează, dar dacă îl folosiţi la o reţetă mai pretenţioasă, unde crema trebuie să fie fină şi să aibă culoare frumoasă, este bine să cerneţi zahărul înainte de a-l folosi.
Pentru că zahărul pudră atrage foarte uşor umezeala, aşezaţi pe fundul borcanului câteva boabe de orez. În acest fel zahărul va rămâne perfect uscat 😉
Să vă fie de folos!
coco a zis
si eu fac si am facut si pentru prietene! 🙂
Iuliana a zis
Frumoasa idee! Si eu am facut pentru mama, dar stiu sigur ca mai pot bucura pe cineva cu un borcanel de zahar vanilat 😉 Merci pentru idee, Coco!