În ciuda vremii încă prea călduroasă pentru gusturile mele, simt totuşi aşa, un miros de toamnă în aer. Voi nu? Ceva se schimbă subtil, dar perceptibil. Răsăriturile, apusurile, lumina de peste zi, frunzele şi iarba, toate încep să fie altfel. Şi cred că e scris în ADN-ul nostru românesc ca atunci când ceasul începe să ticăie a toamnă, să ne vină cheful de pregătit cămările pentru iarnă.
Alte naţii poate nu ne-or înţelege de ce ne agităm noi românii atâta cu conservăraia de toamnă, dar alţii nu au nici bogăţia noastră vara, dar nu au nici viscolurile şi gerurile noastre iarna. Noi le avem pe amândouă şi cred că de aceea ne e atât de firească tradiţia de a închide aromele verii în sticle şi borcane. Nimic nu întrece mulţumirea şi mândria unei familii de oameni gospodari de a avea o cămară îmbelşugată, ordonată şi frumos pregătită pentru iarnă.
Nici eu nu fac excepţie. La prima adiere de toamnă adulmecată în aer, mi-am luat coşul şi-am plecat la piaţă după provizii. Am luat roşii pentru suc şi alte legume pe care le-am ras sau le-am tocat după caz şi le-am pus la congelator.
Tot din piaţă am cumpărat şi sticle potrivite de 500 ml cu capace înfiletate, dar şi sare neiodată, cea fără de care nu există conserve şi murături. Am aruncat într-un an producţia de murături pentru că nu am folosit sare neiodată, aşa că de atunci suflu şi-n iaurt. Până nu văd eu cu ochii mei că scrie pe pungă textual: sare neiodată, grunjoasă pentru murături, nu mă liniştesc!
Mod de preparare suc de roşii rapid, 100% natural
Bun aşa, să revenim la sucul de roşii. De ce am zis că e suc de roşii rapid? Păi pentru că este! Eu nu stau să curăţ cojile de roşii şi să le aleg de seminţe. Nu văd de ce să arunc un sfert de roşie aiurea! Coaja e plină de vitamine, iar seminţele nu mă deranjează deloc, mai ales dacă am grijă să aleg pentru conserve roşii dintr-un soi cărnos, care au puţină zeamă şi puţine seminţe.
E drept că nici nu am maşină de tocat cu dispozitiv din acela special pentru sucul de roşii, dar nici nu-i simt lipsa şi nici nu vreau să mai încarc dulapurile şi cu aşa ceva. Robotul meu se descurcă perfect. Tai roşiile sferuri, le pun în vasul blenderului vertical (sau în cuva robotului şi folosesc cuţitul “S”) şi le zăpăcesc acolo până nu mai rămâne nici urmă de coji sau seminţe.
De ce am zis că e suc de roşii 100% natural? Păi pentru că aşa este! În afară de roşii şi puţină sare nu mai conţine absolut nimic. Dacă modul de preparare este corect, aşa cum vă povestesc mai jos, sucul ăsta nu are nevoie de nimic care să îl conserve şi rezistă foarte bine chiar şi mai mult de un an dacă aveţi un loc răcoros în care să îl păstraţi.
Sucul obţinut la blender, îl pun la fiert vreo 20-30 de minute (de când dă primul clocot), apoi îl torn în sticle şi îl sterilizez la bain marie. În funcţie de destinaţie îl fierb mai mult sau mai puţin. De data asta l-am lăsat mai apos, ca să îl putem bea şi ca atare dacă aşa dorim. Iarna un pahar de suc de roşii e raiul pe pământ! Uneori înainte de servire îi adaug busuioc şi seminţe de chia (vezi aici reţeta) şi obţin o adevărată bombă cu vitamine.
Vezi aici şi reţeta de zarzavat la sticlă pentru supe şi ciorbe
Vă las mai jos reţeta pentru 3 kg de roşii din care am obţinut 5 sticle de suc de roşii. Eu îl fac în mai multe tranşe pentru că nu am vase suficient de mari încât să fierb mai multe sticle deodata, dar voi puteţi face oricât de mult sau de puţin doriţi, ajustând cantităţile.
- aprox. 3 kg de roşii cărnoase, bine coapte
- 3 linguriţe de sare neiodată (sare grunjoasă pentru murături)
- Roşiile spalate şi curăţate de părţile necomestibile, se taie felii şi se toacă foarte bine la robot sau la blenderul vertical până nu mai rămân urme de coji sau seminţe. Dacă aveţi o maşină de tocat cu dispozitiv special de pasat şi îndepărtat seminţele (cum e aceasta), o puteţi folosi.
- Puneţi sucul de roşii la fiert cu 3 linguriţe de sare neiodată.
- Lăsaţi sucul la fiert mai mult sau mai puţin, în funcţie de cât de gros/concentrat vreţi să fie sucul de roşii. Cu cât îl fierbeţi mai mult, cu atât apa din roşii se va evapora şi veţi avea un suc mai gros şi mai concentrat. Eu l-am fiert 20 de minute (de când a dat primul clocot) şi am obţinut o consistenţă medie, nu e prea gros.
- Sticlele sau borcanele pe care urmează să le folosiţi trebuiesc în prealabil spălate cu apă şi detergent şi sterilizate. Sterilizarea se face băgându-le pentru 15 minute în cuptorul încins la 150 de grade.
- După sterilizare, aşezaţi sticlele (sau borcanele) pe un suport metalic (o tavă) care să preia diferenţa de temperatură şi umpleţi-le pe rând cu sucul de roşii fierbinte. Înfiletaţi bine capacele şi verificaţi să nu curgă.
- Alegeţi o oală potrivită ca mărime în care să încapă toate sticlele şi care să poată fi umplută cu apă până aproape de gâtul sticlelor. Dacă nu încap toate într-un singur vas, folosiţi 2 oale.
- Aşezaţi un prosop sau un ziar pe fundul oalei în care fierbeţi sticlele pentru ca acestea sa nu intre în contact direct cu metalul.
- Fierbeţi sticlele cu suc de roşii timp de 20 de minute, apoi lăsaţi sticlele să se răcească în oală până a doua zi când le ştergeţi, le etichetaţi frumos şi le depozitaţi într-o cămară răcoroasă.
- Dacă aţi respectat toţi paşii de sterilizare a borcanelor şi de fierbere, sucul obţinut va rezista perfect chiar şi mai mult de un an de zile.
Multumesc pentru reteta, la link-ul pentru sare apare o punga de sare IODATA pentru muraturi
Multumesc pentru atentionare, Lucia. Cred ca nu am fost suficient de atenta. Am sters link-ul 🙂
Acelas procedeu il am si eu cam de 5ani,doar ca dupa blender,il trec prin sita pentru ca nu-mi plac semintele in mancare(trauma din copilarie!!)
O zi buna in continuare!
Eu l-am blenduit pana n-a mai ramas nici urma de seminte, tocmai ca sa scap de o operatie in plus 🙂
Ce bine ar fi daca m-as invrednici si eu sa fac. La noi in casa s-ar bea ca limonada, e cineva care il iubeste mult.
Pai roaga-l pe acel cineva 😉 sa te ajute si uite-asa toata lumea va fi fericita si cu constiinta impacata 😀
Glumesc, stai linistita, ca pana mai acum cativa ani, cand aveam copil mai mic, nici eu nu aveam timp de conserve. Dar dupa ce a plecat copilul de acasa m-am trezit ca am prea mult timp liber si m-a cuprins harnicia. E un timp pentru toate! Pupici, Mihaela!