Cred că fiecare dintre noi avem ascunse într-un colţ de suflet amintiri dragi cu cornuleţele fragede ale mamei sau ale bunicii. Şi eu am, fireşte! Amintirile mele despre cornuleţe au gust de coajă de lămâie, şi sunt pudrate cu mult, mult zahăr vanilat.
Blogul ăsta, parcă fără acordul meu, şi-a găsit un făgaş propriu şi a virat cumva, mai degrabă spre un fel de jurnal culinar decât spre o carte de bucate. Aşa încât cred că trebuie să fiu sinceră aici, în spaţiul care îmi apartine şi să fac o mărturisire: cornuleţele astea din aluat fraged nu sunt desertul meu preferat. Da' deloc! Nici să le fac, nici să le mănânc. Adică normal că dacă nu-mi place să le mănânc, nici să le fac nu prea mă dau în vânt. Le fac totuşi, uneori de dragul celor din familie.
Culmea, una dintre primele reţete publicate pe blog acum 3 ani şi ceva, a fost cea de cornuleţe cu gem 🙂 Dar deserturile care-mi plac mie cel mai mult au fructe, creme, frişcă, glazuri şi ciocolată. Sunt moi, pufoase sau umede.
Cornuleţele mi s-au părut întotdeauna cam uscate, cam sfărâmicioase, cam nu ştiu cum. Fără ceva de băut alături nu-mi alunecau pe gât şi am rămas cu meteahna asta şi acum. Cornuleţe = un pahar de lapte lângă. Dar cu toate că dacă ar fi alegeri mâine, eu una nu aş vota cornuleţele, aceste mici bijuterii perfecte exercită totuşi o fascinaţie irezistibilă pentru mine.
Când am cornuleţe, şi am destul de des primite de la mama, parcă mă transpun în timp, în copilăria fără griji, când eu mă jucam şi mama tăia cornuleţe pe masa din bucătărie. Mă simt alintată şi fără griji şi mă îmbrăţişează aşa, o stare de bine, de calm, de răsfăţ şi de relaxare. Şi nu mă pot opri din mâncat. Iau unul şi încă unul şi mă gândesc că sunt bune, dar cam uscate, şi-mi pun un pahar cu lapte şi mai iau unul şi apoi întorc o foaie dintr-o carte şi mă mai uit afară pe geam şi mai iau încă unul... Şi-apoi mă sună mama şi mă întreabă dacă mai am cornuleţe şi abia atunci îmi dau seama că le-am terminat...
Trageţi voi singuri concluzia, că mie nu mi-e prea clar: îmi plac sau nu-mi plac cornuleţele? 😀
Şi ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, i-am cerut mamei reţeta ei de cornuleţe, să fie exact cum le face ea. Adică perfecte şi inegalabile, fragede şi vanilate, putin sfărâmicioase, perfect egale între ele, umplute de obicei cu rahat. Dacă prin absurd aş uita de cutia cu cornuleţele mamei, le-aş găsi la fel de bune şi de fragede şi peste o săptămână. Ba chiar mai fragede. Din ce stau, se fac tot mai bune, zice mama, dar eu n-am verificat, pentru că la mine n-au rezistat niciodată atât de mult.
M-am întins cam mult la vorbă. Vă las mai jos reţeta mamei în format printabil, modificabil, ajustabil după dorinţele fiecăruia 🙂
Mod de preparare cornuleţe fragede şi vanilate cu rahat
Rețeta completă, cantități și mod de preparare
Cornuleţe fragede şi vanilate cu rahat
Ingrediente
- 250 g untură
- 300 g smântână (30% grăsime)
- 10 g drojdie uscată (sau 25 g drojdie proaspătă)
- 2 gălbenuşuri
- coaja rasă de la 1 lămâie
- 20 g zahăr vanilat (2 pliculețe)
- 450 g făină tip 000
- 6 g sare
- 250 g rahat
- 100 g zahăr pudrat
Instrucțiuni de preparare
- Cerneți făina într-un bol încăpător. Peste făină se puneți drojdia uscată, zahărul vanilat și coaja rasă de lămâie. Daca folosiți drojdie proaspătă, o frecați cu zahărul vanilat până se lichefiază.
- Amestecați puțin ingredientele uscate de mai sus ca să se combine, abia apoi puneți sarea și amestecați din nou.
- Într-un alt vas amestecați untura, smântâna și cele două gălbenuşuri până obțineți o cremă omogenă. Puneți această cremă peste ingredientele uscate de mai sus.
- Frământați rapid, doar până când obțineți un aluat omogen, nu mai mult.
- Acoperiți castronul cu folie alimentară şi lăsați aluatul să crească 1 oră într-un loc călduţ, ferit de curent.
- Rupeți bucăţi din aluat şi le întindeți cu sucitorul în foi rotunde de 2-3 mm grosime. Ca să aveți cornulețe egale, decupați foaia de aluat ajutându-vă de o farfurie cu diametrul de 20 cm.
- Tăiați apoi discul obținut în 8 triunghiuri. Puneți bucățele de rahat pe capetele triunghiurilor și rulați de la bază către vârf.
- Pe măsură ce le formați, așezați cornulețele în tava tapetată cu hârtie de copt.
- Coaceți cornulețele la 180 de grade, timp de 15 minute. Cuptorul să fie preîncins!
- Imediat după ce scoateți cornulețele din cuptor, le treceți prin zahar pudră.
- Cornulețele se păstrează în cutii de carton cu capac şi sunt la fel de bune chiar şi după 2 săptămâni.
Note:
1. Datele nutriționale furnizate la unele rețete sunt estimative, iar rolul lor este doar informativ. Valorile nu pot fi garantate și nu ar trebui utilizate în tratamentul afecțiunilor medicale.
2. Secțiunile de echipamente și ingrediente de mai sus pot conține linkuri afiliate către produse pe care le folosesc și le recomand.
anca
De unde iei untura? Mi-a adus sefa mea intr-o punga cateva si la un moment dat ma intreaba o colega "dar le-ai mancat toata punga?" :)). Nici nu mi-am dat seama, am avut impresia ca am mancat unul, doua...
Iuliana
De obicei avem untura de la tara, de la sora mamei, dar se gaseste si in piata. Am vazut in halele de carne, unde se vinde carnea de porc.
Asa e cu cornuletele :)) Noi glumim, zicem ca le mancam ca pe seminte :))
Jennifer Deblare
Would be nice if this was translated into english
Iuliana
Hi Jennifer!
You can find a Google translator widget on the left sidebar.
Please let me know if something is not clear for you or if you need my help for preparing the recipe.