Zarzavat pentru ciorbe la sticlă

Congelatorul meu se umple încet, încet cu tot felul de fructe şi legume pentru iarnă. V-am mai spus eu că ăsta e modul meu preferat de conservare. Locuind la bloc, nu am prea mult spaţiu pentru depozitarea conservelor într-un loc răcoros, aşa că metoda congelării mi se potriveşte mai bine.

Anul ăsta am decis să fac totuşi câteva sticle cu zarzavat pentru ciorbe, cu gândul în special la serile de iarnă când ajung târziu acasă, sunt obosită şi afară e deja întuneric, iar cheful meu de gătit lipseşte cu desăvârşire. Atunci nişte zarzavat din ăsta prefiert, care să conţină toate legumele posibile, mă salvează de minune. Doar îi dau drumul în apă, eventual mai pun doar un cartof tăiat cubuleţe dacă am chef, sau adaug fidea, tăieţei sau orez, o las să dea 2-3 clocote şi în 15 minute ciorba mea cu gust de vară va fi gata 😉

Reţeta o ştiu tot de la sora mamei, cea care m-a învăţat şi cum să pun dovleceii pentru iarnă la borcan în apă cu sare. E puţin mai laborioasă decât alte reţete de conserve, dar find o reţetă specială pentru serile de avarie, are avantajul că o voi putea folosi imediat, legumele din sticlă fiind fierte deja. Deci chiar dacă investesc puţin mai mult timp acum, îl voi salva la iarnă 😉

Mod de preparare zarzavat pentru ciorbe la sticlă

La reţeta asta nu am cantităţi exacte, dar cu siguranţă vă veţi descurca de minune dacă urmaţi explicatiile, chiar dacă veţi folosi alte legume şi proporţii pe gustul vostru.

Eu am folosit toate legumele de vară pe care le-am avut la îndemână, în proporţii de bun-simţ, ca să zic aşa. Adică predomină roşiile, pe locul doi ar fi la egalitate ardeiul gras şi morcovul, apoi urmează dovleceii şi fasolea verde, iar la final vine leuşteanul, cel aromat. Sare am pus după gust, nu la fel de multă ca la murături. Să zicem cam o linguriţă foarte rasă de sare grunjoasă la un kilogram de legume. Amestecul care rezultă poate fi pus într-un castron şi mâncat ca o salată, atât de bun este şi cu gust echilibrat, nu prea sărat

Am tocat toate legumele cubuleţe mici, mai ales că urma să le pun în sticle cu gât îngust, deci m-am asigurat că sunt suficient de mici ca dimensiuni şi că vor curge prin gâtul pâlniei. Le-am pus la fiert împreună cu sarea şi le-am lăsat la foc mic, amestecând din când în când până când toate au fost fierte.

Am lăsat zarzavatul să se răcorească puţin, apoi l-am turnat în sticlele sterilizate în prealabil, le-am capsat şi le-am pus la fiert într-o oală înaltă cu apă cât să le ajungă până aproape de gât. Le-am fiert în jur de 45 de minute şi le-am lăsat să se răcească în apa în care au fiert.

Voi puteţi folosi borcane şi atunci nu veţi mai avea problema mărimii cuburilor de legume. Procedura e aceeşi.

Am o obsesie cu etichetele. Etichetez orice sticlă, borcan sau pungă ca să fiu sigură că oricine pune mâna pe ceva, ştie exact ce e în interior. Mi s-a întâmplat de multe ori în trecut să încurc pungile cu vinete congelate cu cele care conţineau ardei copţi, sau sarea de lămâie cu zahărul, busuiocul uscat cu cimbrul uscat şi tot aşa. De atunci m-am învăţat minte şi  am mereu într-un sertar din bucătărie un pix şi un set de etichete autoadezive care abia aşteaptă să fie folosite. Etichetele le cumpăr din piaţă, de la standurile care vând caserole, pungi fel de fel, hârtie de copt, de împachetat, etc.

Aşa că nu au scăpat de lipit etichete nici sticlele mele cu zarzavaturi pentru ciorbele cu gust de vară pe care le voi face la iarnă 🙂 Ca să fie un pic rustice şi fotogenice, le-am pus câte un medalion din cânepă. Ce-i drept, în felul ăsta parcă şi raftul din cămară care le găzduieşte arată mai frumuşel.

Vă doresc spor la preparat zarzavat pentru ciorbe la sticlă. Să-mi spuneţi cum v-a ieşit! 🙂