Prăjitura cu foi şi cremă de lămâie este specialitatea mamei mele. Ştiu că acestui gen de prăjitură i se mai spune şi Albă ca Zăpada, dar la noi în familie i s-a spus mereu, simplu “prăjitura cu lămâie”, eu aşa o ştiu şi nu am vrut să-i alterez titulatura.
De când eram eu mică, mama o face în fiecare an de sărbători, când avem aniversări în familie sau când merge în vizită la cineva şi vrea să ducă ceva bun făcut în casă. E un fel de carte de vizită pentru ea şi e renumită pentru felul în care îi iese prăjitura asta. A ei este întotdeauna impecabilă, cu foile uniforme, toate de aceeaşi grosime şi de aceeaşi culoare. Straturile de cremă sunt şi ele identice. De ani de zile nu s-a abătut de la reţetă, cred că o poate face şi cu ochii închişi. Eu sunt un pic mai stângace…dar m-am încumetat şi am făcut-o respectând reţeta mamei.
Fac eu multe alte prăjituri de casă, dar sunt mai începătoare într-ale prăjiturilor cu foi fine. Însă promit să perseverez până mă desăvârşesc 😀 Dacă şi voi sunteţi începători ca mine, şi dacă v-au speriat până acum prăjiturile cu foi, să ştiţi că sunt un pic mai migăloase, într-adevăr, dar cu puţină răbdare se fac. Şi-apoi, la final vă veţi spune, cum mi-am spus şi eu: “hai că nici n-a fost aşa greu cum credeam!”
Aparent pare complicat…atâtea foi…creme…dar foile se întind uşor şi se coc foarte repede. Oricât de începători sau mai stângaci aşa, ca mine, aţi fi, într-o oră chiar terminaţi cu toate foile, garantat! Să nu vă sperie mirosul greu de amoniac din aluatul crud. Va dispărea ca prin farmec când se vor coace foile.
Crema nu e mai greu de făcut decât orice altă cremă de prăjitură sau de tort. Nu se taie, nu face cocoloaşe. Are la bază reţeta de lemon curd, doar că folosim numai gălbenuşurile. E o cremă teribil de aromată, dulce-acrişoară, mătăsoasă şi minunată. Deci, curaj! E prăjitura perfectă pentru sărbători în familie, iar sărbătorile sunt prilejul perfect să o încercaţi 🙂
Mod de preparare prăjitura cu foi şi cremă de lămâie
- 2 ouă
- 100 g unt la temperatura camerei
- 100 ml lapte
- 150 g zahăr
- 2 lingurițe rase de amoniac
- aprox. 500 g făină
- 5 gălbenuşuri
- 450 g unt
- 300 g zahăr
- sucul și coaja de la 2 lămâi mari (sau 3 mici)
- Untul se mixează împreună cu zahărul, se adaugă ouăle pe rând, apoi amoniacul dizolvat în lapte.
- Omogenizăm compoziţia de mai sus, apoi începem să încorporăm făina. La început e suficient să amestecăm cu o lingură, apoi trecem la frământat cu mâna până când obţinem un aluat omogen care nu se mai lipeşte de mâini. În funcţie de cât de mari sunt ouăle e posibil să intre ceva mai multă făină.
- Împărţim aluatul obţinut în 5 părţi egale, pentru cele 5 foi pe care urmează să le coacem. La acest pas e bine să folosiţi un cântar de bucătărie să vă asiguraţi că foile vor fi egale.
- Foile se întind şi se coc pe rând. E de preferat să aveţi 2 tăvi de aceeaşi dimensiune. Cât e o foaie la cuptor, să o pregătiţi pe următoarea.
- Se decupează o hârtie de copt puţin cu 4-5 cm mai mare decât tava de la aragaz. Se aşează hârtia de copt pe blatul de lucru şi se se întinde prima foaie cu sucitorul direct pe hârtie până ajunge la dimensiunea tăvii. Foaia trebuie să fie foarte subţire, de 1-2 mm şi să aibă o formă cât de cât regulată, cu marginile drepte, să nu fie ruptă sau crăpată.
- Se transferă foaia pe dosul tăvii cu tot cu hârtie. Se poate şi în interior, dar mie mi se pare mai uşor de lucrat pe dosul tăvii.
- Cuptorul trebuie să fie preîncălzit la 180 de grade. Se coc foile timp de 8-10 minute până devin aurii pe margine.
- Când le scoateţi din cuptor vor fi foarte fragile şi se rup uşor, aşa că manevraţi-le cu grijă. Se vor întări după ce se răcesc.
- Întindeţi şi coaceţi toate foile pe rând sau câte 2, depinde cum vă descurcaţi şi câte tăvi de aceeaşi dimensiune aveţi. Lăsaţi foile deoparte să se răcească până faceţi crema.
- Bateţi gălbenuşurile cu zahărul şi sucul de lămâie, apoi le puneţi la fiert la bain marie.
- Amestecaţi continuu cu un tel de mână până când se îngroaşă compoziţia. Nu trebuie să fiarbă, ci doar să se îngroaşe. Nu vă faceţi griji, o veţi simţi la mână.
- Daţi vasul deoparte, adăugaţi coaja de lămâie şi amestecaţi. După ce crema s-a răcit de tot, o amestecaţi cu untul moale până obţineţi o cremă omogenă.
- Aşezaţi o foaie pe dosul tăvii, peste o hârtie de copt curată.
- Puneţi peste prima foaie ¼ din crema de lămâie.
- Continuaţi la fel cu toate foile şi toată crema.
- Aşezaţi deasupra ultimei foi încă o hârtie de copt curată, iar peste hârtie încă o tavă (sau un fund de lemn mai mare, de exemplu).
- Aşezaţi o greutate peste tavă în aşa fel încât să preseze uniform prăjitura. Eu am pus câteva cărţi.
- Lăsaţi prăjitura la presat într-un loc răcoros (pe balcon sau la frigider) de pe o zi pe alta. Foile au nevoie de timp pentru a se frăgezi în contact cu crema.
- Tăiaţi prăjitura în pătrate sau romburi şi opţional o puteţi pudra cu zahăr.
Desi nu sunt fan Alba ca Zapada cred ca iti fur si eu o bucatica in seara asta ca prea arata imbietor 🙂
🙂
Vaii..asta e preferata noastra! arata bine, bine de tot 🙂
Multumesc, fetelor! 🙂
Intr-adevar prajitura sarbatorilor noastre. Mama le taia tot asa romburi si unele erau pudrate cu zahar iar celelalte cu ciocolata rasa, putina, putina, sa para mai brunete. Noi copiii imbinam romburile pe platou sa fie sub forma de floare, cam asa ca pe platoul de mai sus. Delicioase si elegante. Multumesc pentru reteta si pentru momentul de amintire creat ! Sarbatori fericite !
Da, da si noi asezam romburile in forma de floare! 😉 Sarbatori fericite si tie, Luminita draga!
Buna ziua! Se poate inlocui amoniacul cu altceva? Intreb pentru ca nu stiu care este rolul lui, nepricepandu-ma intr-ale dulciurilor cam deloc… 😀 In rest, sunt foarte incantata de blogul dumneavoastra, stau sa scot din cuptor reteta de macrou la tava cu garnitura de cartofi natur. Deja miroase extraordinar in toata casa! Va multumesc si numai bine va doresc! Andreea
Buna Andreea,
Amoniacul este de fapt un afanator dar are si rolul de a fragezi aluatul. Il poti inlocui cu bicarbonat.
Multumesc pentru aprecieri 🙂
Va multumesc mult! Voi incerca sa fac aceasta prajitura pentru ca imi aduce aminte de mamaica mea. Obisnuia sa o faca rar, doar la sarbatori, dar ii iesea o bunatate. Sper sa va dau o veste buna 🙂
Succes, Andreea! Sunt convinsa ca te vei descurca minunat si prajitura ta va fi un succes 🙂