Nu fac foarte des alivancă moldovenească. Nu fac pentru că o ador şi aş mânca singură jumătate de tavă odată!
Alivanca e un desert specific Moldovei, un desert ţărănesc. Toate bunicile îl ştiau face şi a fost bucuria multor generaţii de nepoţi. Aş vrea să cred că încă nu e un desert uitat, că undeva, poate în satele din nordul Moldovei sau în Bucovina, mai sunt încă bunicuţe care îşi aşteaptă nepoţeii să vină în vacanţă şi îi răsfaţă cu bunătatea asta.
Alivanca e un desert într-atât de delicios, încât n-a avut noroc să ajungă pe blog până acum. Nu că n-ar fi meritat, dimpotrivă! Doar că n-a apucat niciodată să fie pozată, mereu a dispărut prea repede. De data asta m-am ambiţionat să reuşesc să îi smulg măcar câteva cadre. Din 12 porţii câte au fost, n-am rezistat tentaţiei şi 2 bucăţi le-am mâncat în timpul sesiunii foto 🙂
Eu prefer să fac alivanca de obicei când am musafiri. Asta pentru că mulţi dintre prietenii noştri nu ştiau de desertul ăsta. Au copilărit prin alte zone, unde nu se făcea. În plus, alivanca e desertul ideal pentru atunci când eşti strânsă cu timpul şi ai de servit mai multe persoane deodată.
Nu trebuie să stai prea mult în bucătărie pentru o alivancă. Se face foarte uşor, e uimitor de bună şi e foarte spornică. Calculez timpul să o scot din cuptor imediat după ce ajung oaspeţii pentru că îmi place să îi întâmpin cu miros delicios de cum intră pe uşă. Numai bine, cât mai stăm puţin de vorbă, alivanca mea se răcoreşte puţin şi e perfectă pentru servit.
Alivanca e aurie datorită mălaiului din compoziţie, e rumenă, dar textura ei e moale, umedă şi pufoasă în acelaşi timp. E minunată! Mulţi o preferă caldă, fierbinte chiar, căci după ce se răceşte se mai încheagă puţin. Mie îmi place şi rece, de la frigider. În rarele cazuri când a mai rămas vreo bucată pentru a doua zi, s-a dovedit a fi un mic dejun perfect.
Ce-mi mai place mie la alivanca moldovenească e faptul că fiecare îşi poate personaliza porţia. De obicei pudrez din belşug toate bucăţile cu zahăr vanilat. Pun pe masă platoul întreg, un recipient cu smântână şi unul cu sos de fructe sau dulceaţă.
Oaspeţii se servesc singuri de pe platou. Unii se opresc doar la bucata ninsă cu zahăr, alţii pun şi smântână, iar doamnele de obicei uită că sunt (veşnic) la dietă şi preferă “meniu întreg”, adică şi puţin sos de fructe sau dulceaţă.
Ceea ce vedeţi în fotografiile de azi e un sos de zmeură, care se face de fapt exact ca o duceaţă, doar din zmeură şi zahăr, însă se fierbe mult mai puţin, numai până se dizolvă zahărul şi se leagă puţin sosul. Folosesc des acest tip de sos rapid. L-am folosit de exemplu şi la budinca de orez (vezi aici reţeta).
Mod de preparare alivancă moldovenească
- 500 ml lapte
- 100 g unt (70 în compoziţie/30 deasupra)
- 100 g mălai
- 30 g făină
- 3 pliculeţe de zahăr vanilat
- un praf de sare
- 500 g brânză de vaci
- 200 ml smântână (eu am folosit smântâna pentru frişcă)
- 5 ouă
- 150 g zahăr tos
- coaja rasă de o lămâie
- 2 linguriţe extract de vanilie
- zahăr pudră
- smântână
- sos de fructe sau dulceaţă
- Puneţi laptele la fiert împreună cu 70 g (din cele 100 g) de unt tăiat cubuleţe, zahărul vanilat şi un praf de sare.
- Când laptele începe să se umfle, adăugaţi mălaiul şi făina amestecând continuu cu un tel de mână ca să nu facă cocoloaşe.
- Când mălaiul s-a umflat puţin (nu trebuie să fie fiert de tot), daţi cratiţa de pe foc şi lăsaţi amestecul să se răcească.
- Între timp, puneţi hârtie de copt într-o tavă şi aprindeţi cuptorul la 180 de grade.
- Într-un castron mixaţi brânza, cu smântâna, cele 5 gălbenuşuri, zahărul, vanilia şi coaja de lămâie.
- Turnaţi în castron şi mălaiul fiert în lapte şi omogeniaţi compoziţia.
- Separat, bateţi albuşurile spumă până când îşi păstrează forma şi nu mai cad de pe teluri.
- Încorporaţi albuşurile bătute în compoziţia pregătită mai sus, cu mişcări uşoare, de jos în sus. Aerul din albuşuri este cel care va face alivanca să crească.
- Turnaţi compoziţia în tavă şi deasupra puneţi din loc în loc restul de 30 de g de unt tăiat fâşii sau cubuleţe mici.
- Daţi tava la cuptor pentru 40-45 de minute, depinde şi de cuptor. E gata când e bine închegată şi începe să se rumenească. O puteţi testa cu scobitoarea să vedeţi dacă e bine coaptă şi în interior.
- Lăsaţi alivanca să se răcorească câteva minute în tavă, apoi o puteţi servi pudrată cu zahăr, sau cu smântână şi dulceaţă, la alegere.
- Nouă ne place si caldă şi rece.
La Dana – Prajiturici găsiţi o reţetă de alivancă uşor diferită de a mea pe care a servit-o tot cu un sos de zmeură diferit de al meu, iar Mihaela – Prăjiturela are o alivancă modernizată cu fructe goji hidratate în vişinată. Faceţi o vizită şi pe blogurile lor. Sunt curioasă ce reţetă v-a inspirat cel mai mult! 🙂
Buna seara, am citit reteta undeva dupa ora 23 si am “orientat-o” dupa ingredientele pe care le-am avut la indemana in momentul respectiv, mai precis am inlocuit branza de vaci cu ricotta si smantana cu mascarpone. MI – NU – NA – TA! Multumesc!
Ai orientat-o perfect, Melania! Ma bucur mult ca ti-a placut! 🙂
Si in zona noastra ( tot a Moldovei :)), se mai pregateste aceasta reteta veche, insa mai mult de gospodinele care au pastrat-o de la mame sau de la bunici, pentru a-si aminti de gusturile dragi ale copilariei. Se foloseste branza cas ( cea care se face pe perioada verii, la stanile de oi si vaci, si care se framanta cu sare, pentru a se pastra peste iarna). Are un gust mai puternic, o alta consistenta si aduce o alta aroma in alivanca. In loc de smantana, se poate servi cu lapte fiert si racit sau cu iaurt mai acrisor, dupa gustul si placerea fiecaruia. Cum reteta locala nu am avut curaj sa o incerc ( ma bucur de gustul ei doar cand sora mea o mai prepara), voi incerca aceasta reteta si sper sa-mi iasa la fel de frumoasa si gustoasa ca in randurile tale, draga Iuliana.Multumim de aducerile aminte!
Of, da, din pacate reteta mea nu e decat o adaptare pentru oraseni, ca sa zic asa. Nimic nu mai seamana cu ce a fost candva. Branza, oua, lapte…toate sunt altfel si alivanca noastra nu va avea gustul bogat pe care il avea cea a bunicii. Dar ne ostoim si noi dorurile cum putem… Data viitoare o servesc si eu cu iaurt gras, nu stiu cum de nu m-am gandit niciodata pana acum! Multumesc pentru idee! 🙂
Nu stiu cum e cea originala, dar aceasta ne place f mult! Am incercat-o pentru prima data si a iesit foarte gustoasa. E o versiune mai sanatoasa si usoara a prajiturii cu branza.( eu am crescut in Ardeal 😊)
Multumesc pentru reteta!
Multumesc si pt email’urile care imi vin in fiecare vineri, imi sunt de ajutor, am incercat si reteta de saratele chiar de Anul Nou!
Draga Dana, astfel de mesaje ma bucura nespus. Multumesc mult! 🙂
Am testat aceasta prajitura aseara si este mor-ta-la! Atat de buna si fina, cu greu am asteptat sa o degust pana la cafeaua de azi dimineata. Iti multumesc mult pentru reteta, mi-am facut familia fericita!
In general retetele tale sunt foarte bune si usoare, am mai facut si checul aperitiv acum cateva saptamani, iar pentru tortul cu crema de mascarpone si frisca am facut o adevarata pasiune.
Multumesc pentru toata munca depusa, Iuliana, intru cu mare placere pe site-ul tau!
Draga Sinziana, ma bucur ca ti-a placut alivanca mea 🙂
Iti multumesc mult pentru mesaj si te mai astept cu drag pe la mine.