Chef pentru o zi la Brăila. Interviu cu un învingător.

Acum câteva luni, mai exact la mijlocul lui aprilie îmi invitam cititorii pasionați de gătit să participe la un concurs organizat de Selgros România în toate oraşele unde sunt prezente magazinele sale. Competiţia s-a numit Chef pentru o zi şi cu siguranţă aţi auzit despre ea.

La Brăila, oraşul pe care am avut onoarea să îl reprezint cu ocazia acestui concurs, câştigătorul este Andrei Ionuţ Mihăilescu, iar reţeta cu care a impresionat juriul a fost: piept de raţă cu sos de hribi și orez basmati.

Cu această reţetă a câştigat Andrei premiul cel mare oferit de Selgros şi anume un robot profesional KENWOOD în valoare de 1200 Ron şi invitaţia de a fi chef pentru o zi într-un restaurant local şi de a găti pentru 8 prieteni invitaţi la eveniment. Drept surpriză, în seara evenimentului a mai primit din partea directorului Selgros Brăila, domnul Florin Coandă, o tunică de bucătar cu însemnele Selgros (pentru care chiar l-am invidiat puţin).

Andrei nu e chef doar pentru o zi, ci este Executive Chef zi de zi la Hotel Saint Germain, acolo unde de altfel a avut loc şi evenimentul-premiu oferit de Selgros. Altfel spus, a gătit pentru invitaţii lui chiar în bucătăria restaurantului pe care îl coordonează!

Am avut privilegiul de a mă afla şi eu în calitate de blogger zonal la acest eveniment. Cu toate că nu sunt eu prea îndrăzneaţă din fire, de data asta am profitat de ocazie şi l-am urmărit pe Chef Andrei cu camera foto prin bucătărie, iar în pauzele de gătit l-am asaltat cu întrebări.

Încep prin a vă povesti în câteva cuvinte despre Hotelul Saint Germain, eleganta locaţie în care a avut loc evenimentul. Chiar şi posibilitatea de a vizita acest hotel a fost o experienţă deosebită pentru mine şi ţin să le mulţumesc foarte mult gazdelor pentru răbdare şi disponibilitate. Hotelul Saint Germain se află foarte aproape de centrul Brăilei, dar beneficiază totuşi de o poziţie ferită de aglomeraţia oraşului, foarte frumoasă şi foarte liniştită.

Clădirea istorică devenită acum un cochet boutique-hotel este impecabil restaurată. M-a impresionat îndeosebi atenţia cu care s-au păstrat detaliile arhitectonice, dar şi calitatea materialelor şi a finisajelor folosite.

Terasa umbroasă şi plină de flori a restaurantului oferă o frumoasă vedere la Dunăre în zona portului vechi al Brăilei, iar undeva în zare se văd crestele măcinate de ani ale Munţilor Măcinului.

Când am ajuns eu la hotel, masa frumos aranjată îşi aştepta oaspeţii în separeul restaurantului. Andrei fusese deja la Selgros Brăila şi făcuse aprovizionarea cu toate cele necesare pentru meniul de excepţie pe care îl gândise pentru acea seară.

Eu una recunosc că am avut emoţii. Eram pentru prima dată în bucatăria unui restaurant alături de un bucătar profesionist dar acesta, în ciuda tinereţii lui şi a importanţei acelei seri, era foarte calm, cu zâmbetul pe buze şi stăpân pe situaţie.

Meniul gândit de Andrei pentru seara evenimentului a fost unul de inspiraţie mediteraneană, compus din 5 feluri. Deşi iniţial m-am gândit că va fi prea mult, porţiile au fost suficient de mici şi de bine echilibrate, încât să le putem savura pe toate, stând de vorbă la un pahar de vin. Fiecare fel a fost desăvârşit pregătit şi prezentat, spre încântarea unanimă a invitaţilor.

Vinul servit la masă a fost un Grand Appetit, vin creat în exclusivitate pentru Selgros de către specialiştii de la Cramele Recaş.

În deschidere am avut parte de un amuse-bouche înflorat: mini-risotto cu hribi, decorat cu germeni de mazăre şi ridichi, dar şi cu flori comestibile, care de altfel au fost laitmotivul întregului meniu, fiind prezente pe toate preparatele.

Al doilea fel a fost un file de butterfish în sos de creveţi şi spumă de lămâie. Atât peştele, pe care nu îl mai încercasem până acum, dar mai ales sosul ăla mi s-a părut excelent!

Judecând după "wow-urile" care s-au auzit de jur-împrejurul mesei, cel de-al treilea fel prezentat de Chef Andrei Mihăilescu a fost cu siguranţă cel mai spectaculos dintre toate: tagliatelle cu spanac, langustine şi scoici verzi. Absolut minunat!

Piesa de rezistenţă a serii a fost muşchiul de vită gros de două degete, impecabil preparat şi acompaniat de o garnitură de legume şi cartofi sarladaise.

Recunosc că oricât de pasionată de bunătăţuri aş fi, până în acea seară nu am ştiut ce sunt cartofii sarlandaise. Dacă vă aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi mine, să ştiţi că e foarte simplu: sunt cartofi prăjiţi în untură de raţă. Vă imaginaţi cât sunt de buni? Untura de raţă o găsim la Selgros, nu e deloc scumpă, deci nu ne rămâne decât să ne inspirăm din meniul lui Andrei şi să încercăm şi acasă cartofii sarlandaise.

Am încheiat seara dulce, cremos şi înflorat. Desertul a fost unul clasic, adorat de toată lumea şi care nu mai are nevoie de explicaţii: tiramisu după reţeta clasică italiană, decorat cu coacăze roşii. Delicios!

Înainte de eveniment, ştiam despre Andrei doar că este foarte tânăr. Vorbisem cu el la telefon, dar încă nu îl cunoscusem personal şi chiar nu ştiam la ce anume să mă aştept de la un pasionat al artei culinare de doar...24 de ani! La vârsta asta nepermis de mulţi tineri de-ai noştri copilăresc încă, pe când Andrei este deja Executive Chef la un restaurant de lux. Să recunoaştem că ascensiunea lui e impresionantă.

După ce l-am cunoscut mai bine şi i-am aflat parcursul, dar mai ales după ce l-am văzut lucrând în bucătărie am înţeles cum de acest lucru a fost posibil. Ca să aflaţi şi voi, vă invit să îl cunoaşteţi mai bine pe Chef Andrei Mihăilescu prin intermediul unui ping-pong de întrebări şi răspunsuri pe care i le-am smuls între două reprize de gătit 🙂

Interviu cu un învingător

Andrei, când a început drumul tău către poziția actuală, cea de Executive Chef şi pe unde a mai trecut? A fost lung, a fost greu?

A început acum mai bine de 10 ani când m-am mutat cu părinţii în Italia. Mi-am căutat un job pe care să îl fac după şcoală şi primul pe care l-am găsit a fost să spăl vase într-un restaurant. Acolo a început să îmi placă bucătăria, să fiu curios şi să stau mai mult pe lângă bucătari, să fur meserie cum se zice. După 9 luni am început să fac salate, apoi pâine şi pizza. Era foarte greu pentru mine, mai ales la vârsta aia, dar mi-a plăcut mult şi după ce am simţit că am învăţat tot ce se putea în acel restaurant, am plecat ca ajutor de bucătar la o trattorie.

După ce am mai schimbat 4-5 locaţii învăţând în fiecare câte ceva, am plecat în Anglia, la început tot la un restaurant cu specific italian, unde după 9 luni am avansat pe postul de bucătar. Din nou am tot schimbat câteva locaţii până când am reuşit să ajung acolo unde îmi doream de fapt: la Le Manoir aux Quat’Saisons, la Raymond Blanc, pe postul de bucătar. Am început cu ce era mai uşor: la salate şi garnituri. Apoi "am urcat" la deserturi, iar după 6 luni am fost "promovat" la carne, care este sectorul poate cel mai greu şi mai important într-o bucătărie.

După un timp, m-am întors în Brăila, oraşul natal, iar acum pun în practică tot ce am învăţat acolo.

Ai o meserie frumoasă, apreciată şi respectată de cei pasionați, care reuşesc să o înţeleagă. Totuși nu e o meserie la care să viseze multi tineri din România. De ce se întâmplă asta, e o meserie mai grea decât altele?

E o meserie foarte solicitantă, obositoare. Practic stai ore în şir în picioare. De fapt nici nu stai, alergi continuu, eşti mereu atent, mereu în alertă. Trebuie să fii foarte serios şi foarte punctual. Ca Executiv Chef uneori chiar şi noaptea adorm cu gândul la meniul sau evenimentul de a doua zi. Meseria asta, dacă nu o faci din inimă nu ai cum să o faci, pentru că totul se reflectă în farfuria clientului. Când eşti la serviciu implicarea trebuie să fie maximă, iar satisfacţiile vin după mult timp.

Cum evoluează un bucătar profesionist ajuns deja la un nivel de top asa cum ești tu? De unde învață, de unde se inspiră, de unde află noutățile și tendințele din domeniu?

Să evoluezi înseamnă să experimentezi în fiecare zi lucruri noi şi din fericire eu, aici la Saint Germain am această posibilitate. Trebuie să te menţii mereu în trend, să citeşti, să participi la prezentări culinare, să schimbi idei cu oameni din domeniu, să ai ocazia să lucrezi cu alţi bucătari, etc.

După ce ai lucrat atât de mult în restaurante din alte ţări, revenit aici, acasă, iți poți practica meseria la același nivel ca acolo? Sunt satisfacțiile muncii tale la fel de mari ca acolo?  

Sunt... şi nu prea. Aici e un cerc restrâns de preparate pe care le pot face pentru că nu mulţi dintre clienţii românii sunt dispuşi să încerce ceva nou. Noi românii nu prea avem o educaţie culinară, aşa cum au alte popoare, lucrurile se mişcă destul de greu şi e frustrant uneori. Dar mă străduiesc. Sunt mândru de ceea ce fac, de meniurile pe care le creez, dar sunt şi momente când mă gândesc că din anumite puncte de vedere în restaurantele din alte ţări e mai bine.

Totuşi, ştiu clienții romani să își arate aprecierea atunci când le place ceva?

Da, ştiu. Se întâmplă destul de des să primesc felicitări de la clienţii din sală.

Care e condimentul pe care îl consideri cel mai important în rețetele tale? Cel fără de care nimic nu ar fi la fel și de care ai mereu mare grijă să nu-ți lipsească?

Sarea.

Dragii mei, acesta este Andrei Ionuţ Mihăilescu! A fost, pentru mine, o onoare să îl cunosc. Îl puteţi cunoaşte şi voi prin intermediul creaţiilor sale culinare dacă faceţi o vizită la Restaurantul Saint Germain din Brăila. E un chef foarte tânăr, dar şi foarte talentat, despre care cu siguranţă vom mai auzi multe lucruri frumoase şi pe viitor.

Felicitări Andrei, îţi doresc mult succes mai departe!