Zi capricioasă la Braşov şi un bistro care te unge pe suflet

Postarea pe care am scris-o acum ceva vreme despre week-endul petrecut la Castelul de la Miclăuşeni s-a bucurat de un neaşteptat succes, dat fiind faptul că acesta se vroia a fi un site strict culinar, o colecţie de reţete simple pentru familie şi prieteni. Sau cel puţin asta a fost ideea iniţială de la care am pornit acest blog.

Mi-am dat seama însă, că oamenii au nevoie şi de un strop de relaxare, cu atât mai mult cu cât perioada vacanţelor a început deja, canicula a început deja, deci gândurile noastre se îndreaptă în perioada asta mai degrabă spre odihnă decât spre aprins cuptorul. Aşa că m-am decis să îmbin pe acest blog, cât de armonios voi reuşi, 2 dintre pasiunile mele: gătitul mâncărurilor simple şi călătoriile. Aşteptaţi-vă ca pe viitor să găsiţi aici din când în când poveşti din călătorii, idei de locuri noi care merită vizitate, multe fotografii, dar pentru că suntem totuşi pe un blog culinar, mă voi strădui să vă dau şi sugestii cu privire la locurile în care se poate mânca bine, bun, proaspăt şi eventual ieftin.

Avantajul atunci când ai copii mari, e că îţi poţi programa vacanţa la început de iunie, atunci când ceilalţi părinţi şi copii încă nu au terminat cu şcoala sau sunt prinşi cu fel de fel de testări naţionale şi alte examene. La început de iunie şoselele patriei sunt mai libere, staţiunile mai liniştite, iar preţurile mai mici. Numai avantaje ai putea crede! Mda, dar ce nu am anticipat noi, a fost vremea încă instabilă care ne-a dat peste cap multe din planurile făcute acasă înainte de plecare.

Aşa se face că am ajuns să vizităm Braşovul într-o zi tare capricioasă de început de iunie. Ba ploua rece şi mocănește de ziceai că nu se mai opreşte timp de 3 zile şi 3 nopţi, ba ieşea soarele, puternic şi total neaşteptat şi usca în câteva minute caldarâmul de parcă nici nu fusese apă pe acolo vreodată. Nu mai fusesem la Braşov de ani buni şi tare mult îmi doream să mă plimb în voie pe străduţele lui. Din păcate însă, ne-a cam indispus ploaia intermitentă şi nu am reuşit să mergem peste tot pe unde ne propusesem.

Că Braşovul e fermecător şi încărcat de istorie, e lucru ştiut. Că e cosmopolit şi prietenos cu turiştii, se vede cu ochiul liber de cum ajungi în zonele de interes (nu şi la gară, dar asta e altă poveste). Cel puţin în zona din jurul Bisericii Negre, Piaţa Sfatului şi străduţele adiacente era o atmosferă atât de frumoasă, relaxată şi plină de viaţă! Să te tot plimbi şi să caşti gura la corturile cu produse tradiţionale şi de hand made. Să guşti turta dulce cu gust de copilărie, să hrăneşti porumbeii din piaţă, să-ţi ridici privirea spre Tâmpa, să cumperi o îngheţată la cornet care să te însoţească dulce şi aromată în plimbarea pe străduţele pietruite...să te opreşti la bătrânica din colţul unei străduţe şi să cumperi de drag un bucheţel cu flori de grădină. Mici plăceri de bucurat o zi ploioasă de vacanţă.

În cele din urmă, obosiţi să tot ocolim picăturile de ploaie, în mod previzibil...ne-a răzbit foamea. Am căutat un loc liniştit în care să mâncăm şi spre norocul nostru l-am găsit foarte repede, în Piaţa George Enescu. Se numeşte Bistro de l'Arte şi auzisem multe lucruri frumoase despre el de la colegii din blogosferă. Înainte să plecăm spre Braşov, ca de obicei atunci când mergem undeva, aruncăm un ochi şi pe Tripadvisor pentru că nu ne place să bâjbâim, ci preferăm să ne informăm cât de cât şi să ştim ce căutăm odată ajunşi la destinatie. Bistro de l'Arte ocupă locul 11 din aproape 200 de localuri în Braşov şi se bucură de review-uri foarte frumoase. Ştiam că acolo se găteste cu ingrediente locale şi mereu proaspete. Era perfect pentru ce ne doream noi.

Una din marile mele bucurii sunt florile. Recunosc, sunt subiectivă şi uşor influenţabilă: dacă un restaurant are flori naturale pe masă, pe mine deja m-a cucerit pe jumătate. Dacă undeva, acolo, există cineva care se îngrijeşte să cumpere sau să culeagă zilnic flori proaspete doar pentru a face atmosfera mai plăcută clienţilor, ăsta e semn de oameni frumoşi şi armonie în culisele afacerii. Ei bine, bistro-ul nostru nu doar că ne aştepta cu bujori şi trandafiri roz pe mese, dar ne-a întâmpinat şi cu adorabile campanule pe treptele de la intrare. Ăla a fost momentul "t=0" 🙂 când am simţit că sunt pe cale să mă îndrăgostesc de Bistro de l'Arte.

După ce am studiat curioasă împrejurimile şi am făcut câteva poze timide cu telefonul tot încercând să surprind exact-exact lumina blândă şi atmosfera caldă din interior, am purces la studierea meniului. Din fericire pentru noi, am terminat repede. Meniul nu e deloc stufos, a fost simplu de tot să alegem. Am început cu clasica limonadă cu mentă pentru doamna şi o bere pentru domnul. Nu aşa se începe? 😀

Am mai făcut câteva poze, tot pe furiş, să nu deranjez clienţii care luau masa în bistro şi care probabil îsi doreau acelaşi lucru ca şi noi: un loc liniştit în care să-şi savureze în tihnă mâncarea.

Comanda noastră a venit foarte repede: pentru mine, aflată veşnic la dietă, o salată Nicoise cu dressing de iaurt, iar pentru soţul meu spaghette bolognese, că lui silueta îi permite să mănânce orice. Simplu şi bun, nu v-am spus că de-ăştia suntem? 🙂

Nu am cerut desert, deşi aveau o listă tare apetisantă, dar am încheiat masa superb, cu câte o cafea care a venit însoţită de...cornuleţe de casă. Deci până la urmă am avut şi desert bun-bunuţ 🙂 Eu am savurat un latte machiato excelent, iar soţul meu un Irish coffee, cel atât de elegant prezentat în prim plan-ul fotografiei de mai jos.

Concluzia zilei: totul e bine când se termină cu o cafea bună băută într-un loc fermecător. Cam asta a fost aventura noastră într-o zi capricioasă de iunie la Braşov.

Ştiu că multe drumuri de vacanţă trec prin Braşov. Dacă ajungeţi pe acolo, să-l salutaţi din partea mea şi să-i spuneţi că mi-e dor de el. Şi dacă vi se face foame şi ajungeţi în Piaţa George Enescu numarul 11, la Bistro de l'Arte , poate îmi trimiteţi şi mie câte o poză cu florile de pe scări şi cu cele de pe masă, vă rog! Tare-s curioasă cum se schimbă în funcţie de anotimp. Mă gândesc că primăvara au zambile şi narcise, iar mai spre toamnă au tufănele minunate cu miros dulce-amărui. Iarna, probabil crenguţe de brad. Să-mi spuneţi dacă e aşa! 🙂

Zile plăcute la Braşov vă doresc!