Aţi mâncat de curând bezele cumpărate de la vreo cofetărie, restaurant, supermarket, ceva? Am avut eu ocazia acum vreo 2 săptămâni la o aniversare. Nu mai mâncasem bezele de foarte mult timp şi am rămas şocată. Parcă mâncam un fel de cretă dulce! Horror! De frumoase erau frumoase, albe, impecabile, dar mă întreb din ce or fi făcute, că albuşuri nu cred să fi văzut!
Oricum, cu acea ocazie, dezbătând cu prietenii noștri problematica bezelelor m-am lăudat la lume că eu ştiu să fac bezele vanilate cu gust de bezea, nu de cretă. No, dacă m-am lăudat, apăi a trebuit să şi demonstrez prin fapte, că verba volant, bezeaua rămâne. Măcar în poze, că altfel s-au terminat demult!
În teorie e super-simplu să faci bezele. Baţi albuşurile spumă, pui zahărul (de preferat zahăr pudră), baţi din nou şi cam asta e. Doar că trebuie să te mai ajute şi cuptorul. Să păstreze temperatura constantă, să ardă uniform, să nu-ţi facă spurprize neplăcute. Dacă aveţi un cuptor electric e perfect, veţi obţine bezele mai frumoase decât ale mele. Eu am un cuptor pe gaz care nu prea mă ajută la chestii sensibile şi delicate. Sau poate nu i-am dat eu de capăt încă, trebuie să îl testez mai mult, şi cu alte reţete de bezele 😉
La deserturi de acest gen, eu folosesc pudră de vanilie Bourbon de la Vegis. Este un produs obţinut prin măcinarea păstăilor de vanilie şi care fiind o pudră, este uscată şi nu afectează textura albuşurilor, nu le înmoaie şi nu le umezeşte. Dacă nu aveţi pudră de vanilie, puteţi folosi în schimb seminţele unei păstăi de vanilie sau zahăr pudră vanilat făcut în casă (click pentru reţetă).
Mod de preparare bezele simple cu vanilie
- 2 albușuri
- 100 g zahăr pudră
- un praf de sare
- ½ linguriţă de pudră de vanilie
- 1 linguriță oțet
- Încălzim cuptorul la 100 de grade şi pregătim o tavă în care aşezăm hârtie de copt.
- Batem albuşurile cu un praf de sare până devin o spumă tare şi fermă care îşi păstrează perfect forma, nu cade de pe teluri şi nu cade nici din castron dacă îl întoarcem invers.
- Adăugăm treptat zahărul şi mixăm până îl încorporăm pe tot, iar albuşurile devin lucioase. Adăugăm pudra de vanilie şi oţetul şi amestecăm cu o spatulă foarte încet, doar cât să le încorporăm.
- Punem albuşurile într-un poş cu dui stelat şi formăm bezelele în tavă, peste hârtia de copt. Dacă nu aveţi poş şi dui, puneti grămăjoare de albuş folosind o linguriţă.
- Coacem bezelele timp de 1.5 - 2 ore la 100 de grade, păstrând tot timpul uşa cuptorului întredeschisă. Sunt gata când sunt perfect uscate şi devin uşoare ca un fulg.
- Lăsăm bezelele să se răcească în cuptor, apoi le desprindem cu grijă de pe hârtia de copt.
- Păstraţi bezelele într-un loc uscat, pentru că atrag uşor umezeala.
Nu prea imi plac bezelele. Sunt prea dulci pentru gusturile mele dar una as fura de la tine pentru ca arata imbietor.
P.S. Si eu am cuptor pe gaz. Motiv pentru care nici nu ma gandesc sa incerc sa fac acasa bezele. Deci felicitari pentru curaj 🙂
Da, multumesc! Ce curaj…am fost un pic kamikaze :))
Si eu am cuptor pe gaz si-am facut bezele care au iesit foarte bine. Tin minte ca atunci cand am vrut sa le fac am tot cautat o reteta buna pe internet (cea din cartea de bucate de la mama nu era prea buna) si-am gasit una care mai avea un pas in plus: dupa ce albusurile erau batute bine cu zaharul si deveneau lucioase, se mai bateau cateva minute bune si la bain-marie (castronul pus deasupra unei cratite cu apa ce fierbe la foc mic), apoi se dadeau la o parte si iar se bateau putin, pana se racea compozitia. Aluatul isi schimba putin aspectul si consistenta, devine mai dens, mai elastic si lucios, iar bezelele isi pastreaza foarte bine forma si au un aspect neted.
Clar, trebuie sa mai incerc si eu alte retete. Trebuie sa iasa bine si la cuptoarele cu gaz. Astea pe care le-am facut au fost bune, dar nu perfecte.