Fac parte din generaţia veche, cea care a crescut cu checuri şi prăjituri aromatizate cu coajă rasă de lămâie şi păstăi de vanilie despicate-n două pe lung. Nimic n-o să mă convingă să nu pun coajă de lămâie în aluatul de gogoşi, sau la tarta cu cremă de lămâie sau la minunata cremă catalană.
Nu-mi lipseşte din frigider un borcan cu capac în care pun coajă răsă de lămâie amestecată cu zahăr de câte ori am ocazia. Cum am prins o lămâie poposind prin frigider, cum am şi dezbrăcat-o de coajă! Apoi o folosesc bine-merci la salate, la peşte, la ceaiul de ghimbir sau la ce era ea destinată atunci când am trecut-o pe lista de cumpărături.
Zilele trecute mi-a surâs norocul şi am "împuşcat" două lămâi dintr-un foc. Chiar în timp ce le dădeam energic pe răzătoare, mă întrebam câtă lume mai foloseşte oare coajă de lămâie la deserturi?
Bunicile noastre au folosit-o ca aromatizant aproape exclusiv, că altceva nu aveau şi au murit de bătrâneţe. Mamele noastre au folosit-o şi ele cu succes ani de-a rândul şi ne-au parfumat cu ea copilăria. Mai nou însă, s-a descoperit că nu e bună şi că deşi o ţinem în apă cu bicarbonat înainte de folosire, asta nu e suficient. Că spălatul temeinic cu bureţelul abraziv nu e nici el de ajuns. Aşa că mai bine ar fi să folosim noi esenţe la sticluţă, cumpărate de la supermarket, ieftine foc, 100% artificiale şi care nici măcar n-au trecut pe lângă vreo lămâie sau păstaie de vanilie.
Ok, fiecare cu convingerile sau temerile lui. Am şi eu destule altele, dar pe asta n-o am, mie bicarbonatul şi bureţelul abraziv îmi sunt suficiente. Dar ca să fiţi cu conştiinţa împăcată, mai ales dacă aveţi prichindei în familie, cel mai bine ar fi să folosiţi lămâi bio. Cred că se găsesc acum şi în magazinele noastre.
Reţetă mai simplă ca asta nu există! Sau... ştiu eu? Poate doar zahărul vanilat făcut în casă să fie mai simplu de făcut. Sau zahărul cu lavandă. Sau extractul de vanilie home-made. Hai, că până la urmă toate aromele sunt foarte uşor de făcut acasă, totul e să te preocupe puţin problema şi să nu te laşi păcălit de reclamele consumiste.
Cum se păstrează coaja de lămâie la borcan
Rețeta completă, cantități și mod de preparare
Ingrediente
- coajă rasă de lămâie
- zahăr
Instrucțiuni de preparare
- Lămâile se ţin 15-20 de minute în apă călduţă în care am dizolvat 1-2 linguriţe de bicarbonat, apoi se freacă cu simţ de răspundere cu un bureţel abraziv curat. În acest fel eliminăm orice substanţă cu care ar fi fost stropite.
- Se clătesc lămâile tot cu apă călduţă, se şterg cu un prosopel curat şi se dau pe răzătoare.
- Coaja de lămâie astfel obţinută se amestecă cu o cantitate egală de zahăr, apoi se pune într-un borcan cu capac şi se păstrează la frigider.
- Puneţi o etichetă pe borcan să nu îl confunde cineva cu vreun borcan de gem!
- Când prindeţi o lămâie, o radeţi şi adăugaţi fără grijă coaja proaspătă peste cea deja existentă în borcan.
- Se păstrează fără probleme foarte mult timp, chiar şi un an de zile şi se foloseşte cu bucurie la deserturi minunate.
Note:
1. Datele nutriționale furnizate la unele rețete sunt estimative, iar rolul lor este doar informativ. Valorile nu pot fi garantate și nu ar trebui utilizate în tratamentul afecțiunilor medicale.
2. Secțiunile de echipamente și ingrediente de mai sus pot conține linkuri afiliate către produse pe care le folosesc și le recomand.
Distribuie pe Facebook Salvează pe Pinterest Trimite pe email
Spor la preparat coajă de lămâie la borcan!
👩🍳 Îți plac rețetele mele?
Abonează-te la newsletterul meu și, în fiecare joi dimineață, îți trimit inspirație proaspătă, sfaturi și trucuri ca să-ți fie mai ieftin, mai ușor și mai plăcut în bucătărie.
🍪 Abonează-te aici
Genua a zis
Iuliana, mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa postez "reteta" asta pe blog. 🙂 Dar ai atata dreptate!... <3
Noi, acestea care avem mereu in frigider coaja rasa de lamaie, daca le-am vazut si la mamele si bunicile noastre, avem impresia ca e ceva ce trebuie stiut din...nastere 🙂 Mie asa mi se intampla sa mi se para firesc 😀
Eu pun straturi subtiri de coaja rasa, apoi un praf de zahar tos, iar coaja, iar zahar (presez bine fiecare strat, si se vede frumos prin borcan alternarea si gradul de macerare, caci straturile mai vechi prind o alta nuanta.
Poate ca ai postat deja (n-am ajuns cu clatitul ochilor pe la toate retetele) si coaja de portocala rasa si pastrata in acelasi fel.
Iar mie imi place f. mult sa simt in briose, kek, anumite creme (ciocolatoase majoritatea), coaja de portocala, taiata finut (ca pt. dulceata din coaja de portocale) pe care o pastrez in acelasi fel.
Curat bine partea alba, apoi tai marunt portocaliul (precum morcovul la ciorba 🙂 ) pun in borcan un strat cubulete de coaja, apoi zahar si alternez asa pana termin, apoi, periodic la toate aceste "conserve" deschid capacul si presez continutul, ca sa se elimine aerul ramas intre ele prin inmuierea lor.
Atat. 🙂
Iuliana a zis
Haha! Sa stii ca si eu am stat pe ganduri daca sa pun asemenea reteta sau nu, dar acum, vazand cata cautare are, nu-mi pare rau deloc ca am pus-o. Coaja de portocala nu prea pun la borcan, in schimb o usuc si o macin pentru sosuri si ceaiuri sau o fac confiata pentru prajituri. E minunata!
mikaela a zis
Nu o folosesc unii(mie nu-mi lipseste,nici din frigider-coaja rasa +zahar,ori coaja confiata,nici din camara-pudra obtinuta din coaja uscata si macinata fin pentru deserturi,sau mai mare pentru ceai
Ca asa cum cuptorul cu microunde e nociv,mierea la peste 40 C este toxica,vaccinurile sunt ucigase,de ce nu ar avea si lamaile o hiba? Acum ce i se putea nascoci minunatului si parfumatului fruct,decat ceva ce contine si un mic adevar,incat nascocirea sa prinda.Anume ca-i tratat cu ceara si aceasta ceara sigur ne va ajuta sa dam coltul.
P.S.Parerea mea( de muritor de rand si nemanipulator) : putem inca sa folosim lamaile(pur si simplu spalate cu apa calda),merita chiar,cu atat mai mult cand ni se vand niste feluri al naibii de gretoase :)).De ce? Probabil datorita unei "calitati" de care omul nu duce lipsa-dorinta de a fi superior!
Iuliana a zis
Ahh, da si iddea astea cu microundele si mierea toxica sunt ceva... Parca oamenii tot timpul se tem de ceva si vor sa elimine orice risc, oricat de aberant ar suna.
Claudia a zis
Cu dubii dar recunosc ca o mai folosesc si eu. La urma urmei ce mai e azi bio? Si apoi... nu mancam cantitati industriale...cred :))
Iuliana a zis
Exact. La ce aroma intensa are punem foarte putina coaja de lamaie in prajituri. Cred ca mai rau ne fac esentele cumparate din magazine decat coaja de lamaie.
maria a zis
Asa facea si bunica mea, mereu avea in frigider (si probabil inca mai are) un borcanel cu coaja de lamaie amestecata cu coaja de portocala si zahar si punea de acolo cate o lingurita in prajituri. Eu recunosc, folosesc in mod rezervat coaja de lamaie, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci datorita lucrurilor pe care le-am tot citit si care m-au bulversat, deci nu am borcanelul respectiv.
Spal si eu bine de tot citricele cand vreau sa folosesc coaja lor, dar tot nu-s impacata 100% spre exemplu de Craciun mereu fac niste fursecuri care au deasupra glazura de zahar si fasiute fine de coaja de portocala - fara coaja fursecurile nu ar mai avea niciun farmec)
Iuliana a zis
Da, oricat ne-am stadui sa nu plecam urechea la ceea ce citim pe internet, tot ne bulverseaza si ramanem cu indoieli... Dar imi place prea mult aroma cojii de lamaie ca sa renunt, asa ca imi asum riscul 🙂
doina a zis
Si eu sunt de moda veche si am tot timpul in frigider coaja de lamaie si portocala cu putin zahar si un strop de alcool ( e un secret mostenit de la bunica care era o maestra a dulciurilor). Se pare ca alcoolul intensifica aroma prin extragerea uleiurilor volatile din coaja.Oricum sunt arome care ma duc cu gandul la copilarie si sarbatorile de iarna.
Iuliana a zis
Deci tu faci un fel de extract de citrice, cam cum se face cel de vanilie? Mai am niste vodka in camara pe care o tin sa completez sticluta cu extract de vanilie, poate dar poate o folosesc sa fac si de citrice 😉
lontzika a zis
Folosesc si eu cu placere coaja de lamaie cu zahar in tot felul de prajituri. Este foarte buna, recunosc ca nu o curat cu atata zel, dar o folosesc cu succes la chec sau la "prajitura de sezon".Nu stiu ce nume are aceasta prajitura in literatura de specialitate eu o fac de fiecare data cu fructele care sunt in sezonul respectiv de aceea si folosesc acest nume.
Iuliana a zis
Ei, nici eu nu le frec mereu cu simt de raspundere. Depinde cat timp am, cat chef, cum le simt la mana. Uneori mi se pare suficient sa le spal bine doar cu apa calda.