Borcaniada de toamnă continuă şi pe bucate-aromate.ro şi probabil şi în bucătăriile voastre, nu-i aşa? Azi avem în program castraveţi în saramură pentru iarnă, crocanţi, gustoşi şi aromaţi.
M-am sucit, m-am învârtit, am cântărit din priviri stocul de conserve puse deja pentru iarnă şi am decretat că nu e bine, sunt mai puţine decât în anii trecuţi. Aşa că mi-am trimis soţul în piaţă după castraveţi. Soţul meu e cel mai atent şi cel mai exigent cumpărător din câţi pot exista. A ales fiecare castravete în parte, toţi au fost proaspeţi, drepţi, şi sănătoşi. N-am avut niciun rebut. Chiar şi pe cei pe care îi luase în plus, să fie “de rezervă” şi care n-au mai încăput în borcanul mare, i-am pus în 2 borcane mai mici, căci la o adică, în caz de friptură, salată sau sandviş, orice castravete devine super-preţios 😉
Reţeta de castraveţi muraţi nu e a mea proprie şi personală, e tot a mamei, dictată prin telefon şi respectată cu sfinţenie, ca şi cea de gogoşari la oţet pentru iarnă (click pentru reţetă). Că veni vorba, nu pot să nu remarc că mamele noastre aveau o reţetă sfântă pentru orice. Una şi bună pe care o repetau an de an, care le ieşea mereu impecabil şi de la care, deci, nu avea rost să se abată. Noi suntem bombardaţi de condimente noi, de reclame, de prafuri care promit muncă puţină şi rezultate miraculoase şi tot dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard, testăm şi inovăm.
Aici mă includ şi mă cert şi pe mine însămi, că şi mie îmi dă ghes curiozitatea uneori. Dar măcar la preparatele tradiţionale încerc să mă abţin şi să merg pe reţetele clasice ale mamei sau ale celor din familia mea, care şi-au arătat deja valoarea şi au trecut proba timpului.
Ca mai toate murăturile, şi castraveţii în saramură sunt o experienţă foarte personală…până la un punct. Vă puteţi juca cu aromele care vă plac: usturoi, hrean, crenguţe de mărar, de cimbru sau de vişin cum am pus eu la pepenii muraţi (click pentru reţetă). Mai puteţi pune: ardei iuţi, rondele de morcovi, bucăţele de ţelină, boabe de piper, boabe de muştar, de coriandru, foi de dafin, etc. Cu ce nu vă puteţi juca: cu proporţia de sare care este de 1 lingură cu vârf la 1 litru de apă şi e musai să fie sare grunjoasă, neiodată, pentru că altfel riscaţi să se înmoaie castraveţii.
E foarte important să cumpăraţi castraveţi micuţi şi foarte proaspeţi. Trebuie să fie fermi la atingere, fără urme de lovituri, cu coaja ușor aspră şi înţepătoare. Dacă sunt păliţi, ofiliţi sau culeşi de câteva zile, mai bine nu îi cumpăraţi, caci se vor înmuia şi vor fi seci.
După ce aţi spălat şi curăţat tot ce aveţi de gând să puneţi în borcane, începe partea cea mai dificilă: convingerea castraveţilor să stea aliniaţi soldăţeşte în borcan, exact aşa cum îi punem noi. Din experienţă vă spun că dacă înclinaţi borcanul şi începeţi să cladiţi pe orizontală (cu borcanul culcat) şi nu pe verticală, va fi mai simplu 😉 Eu am pus pe fundul borcanului tije şi flori de mărar uscat, căţei de usturoi şi fire de hrean (răzuite cu instrumentul de curăţat cartofi). La fel şi deasupra.
Printre castraveţi am mai aruncat fâşii de hrean, usturoi şi rondele de morcov. Hreanul va menţine castraveţii tari şi crocanţi, însă rondele de morcov nu au alt rol decât să înveselească borcanul. Pentru mine aspectul vizual e esenţial. Dacă borcanul nu e vesel, nu mă simt bine. La final am dat drumul în borcan şi la câteva boabe de piper negru. Apoi am fiert apa cu sare, am aşezat borcanele pe o tavă şi am turnat saramura călduţă peste castraveţi. Am acoperit borcanele cu câte o farfurioară până a doua zi când am completat cu saramura, am pus o lingură mare de oţet, apoi am acoperit borcanul cu celofan în două straturi, legat cu sfoară. Dacă borcanul vostru are capac care se înfiletează, e şi mai bine. Al meu nu are, de aceea am folosit celofan.
Nu vă faceţi probleme, oţetul nu va afecta gustul castraveţilor, nici nu se va simţi, dar aşa puţin cum este, el e cel care ajută castraveţii să reziste cu succes până spre primăvară. În borcanele mici nu am mai pus oţet pentru că pe ele le vom sacrifica primele, cred că nu vor apuca să ajungă nici măcar până la Sfântul Andrei.
Mod de preparare castraveţi muraţi la borcan
- 2 kg de castraveţi
- 2 morcovi
- 1 căpăţână de usturoi
- 1 rădăcină de hrean
- 1 lingură de boabe de piper
- mărar uscat
- 2 litri de apă
- 2 linguri cu vârf de sare
- 1 lingură de oţet de 9 grade
- Sterilizaţi borcanul şi capacul la 150 de grade timp de 15 minute.
- Spalaţi castraveţii şi tijele de mărar, curăţaţi morcovul şi hreanul de coajă şi tăiaţi-le fâşii sau rondele. Curăţaţi usturoiul.
- Aşezaţi pe fundul borcanului 1-2 tije de mărar cu tot cu flori, 2-3 căţei de usturoi şi 2-3 fâşii de hrean.
- Cu borcanul înclinat începeţi să aşezaţi castraveţii, încercând să umpleţi borcanul cât mai eficient cu puţinţă. Printre castraveţi puneţi rondele de morcov, căţei de usturoi şi fâşii de hrean.
- Puneţi şi boabele de piper.
- Încălziţi apa cu sarea până când începe să clocotească, apoi o lăsaţi să se răcorească puţin şi turnaţi saramura în borcan. Nu uitaţi să aşezaţi borcanul pe un suport metalic ca să nu cumva să crape în contact cu lichidul cald!
- Saramura rămasă nu o aruncaţi, ci păstraţi-o deoparte până a doua zi.
- Acoperiţi borcanul cu o farfurioară. A doua zi, dacă nu a fost foarte frig, veţi vedea că saramura s-a tulburat şi a scăzut. Dacă a fost prea frig, e posibil ca acest proces să dureze 2 zile.
- Puneţi oţetul în borcan, completaţi cu saramură dacă mai este nevoie şi capsaţi borcanul, sau îl legaţi cu un celofan în 2 straturi.
- Depozitaţi borcanul într-o cămară răcoroasă.
- În funcţie de temperatură, fermentarea va dura mai mult de o lună, cam 5-6 săptămâni.
Chiar ca fiecare mama cu reteta ei 🙂 A mea nu pune otet si asa am mostenit si eu reteta, doar saramura si atat. Si tin foarte bine pana tarziu… in vara chiar.
Cred ca voi nu puneti otet pentru ca aveti beci sau camara racoroasa unde sa pastrati conservele. Mama zice ca la noi la bloc e mai sigur cu otet.