Nu de puţine ori am avut surpriza să aflu că reţete care mie mi se par foarte simple, altora le dau mari dureri de cap. Aşa se întâmplă cu clătitele, care pentru mine sunt una dintre reţetele cele mai uşoare, iar altora li se par ceva foarte complicat şi evită să le facă. Din punctul meu de vedere pentru clătite nu ai nevoie decât de puţintică răbdare, direct proporţională cu cantitatea de aluat, ca să stai lipit de aragaz până le termini de copt pe toate. Altfel, reţeta în sine e atât de adaptabilă din mers, încât chiar nu prezintă niciun risc.
Vă las mai jos ingredientele şi cantităţile pentru reţeta de bază. Dar să ştiţi că atunci când vine vorba de clătite, aproape nimic nu e bătut în cuie. Apa minerală le face puţin mai pufoase, dar la fel de bine merg făcute şi doar cu lapte sau doar cu apă. Se leagă destul de bine şi dacă puneţi 2 ouă în loc de 3 şi lăsaţi apoi aluatul să se odihnească. Ba mai mult, există chiar şi o reţetă de clătite de post, la care se foloseşte doar apă minerală, făină şi un strop de ulei. Şi ies perfecte.
Dacă intenţionaţi să faceţi clătite dulci, pe care să le umpleţi cu dulceaţă, cu miere şi nuci, cu ciocolată, cu îngheţată, cu cremă de vanilie sau cu orice altă umplutură dulce, puteţi îndulci aluatul cu 1-2 linguri de zahăr şi îl puteţi parfuma/aroma cu vanilie sau coajă de lămâie rasă. La fel de bine puteţi înlocui o mică parte din cantitatea de făină cu cacao şi veţi obţine clătite “brunete”.
Dacă faceţi clătite sărate, umplute cu carne, brânzeturi, cu spanac, cu ciuperci, cu varză, etc, puteţi condimenta aluatul cu ceva mai multă sare, puţin piper, pătrunjel sau mărar tocat mărunt. Deci orice combinaţie e posibilă şi permisă.
Nu vă lăsați intimidați de lungimea postării. Fiind o rețetă de bază, am încercat să fiu cât mai explicită, de aceea m-am întins la vorbă mai mult decât îmi e obiceiul 🙂
- 500 ml de lapte
- 100 ml apă minerală
- 3 ouă
- 300 g făină
- 50 g unt topit
- 1 praf de sare
- 1-2 linguri de zahăr - opţional, doar pentru clătitele dulci
- 1 linguriţă de extract de vanilie - opţional, doar pentru clătitele dulci
- 20 ml de ulei (sau unt) pentru uns tigaia - opţional
- Untul se topeşte, apoi se lasă să se răcească puţin. Nu trebuie să fie fierbinte când îl folosim.
- Într-un castron încapător se bat ouăle cu un praf de sare până când se desfac bine şi se omogenizează.
- Se adaugă laptele, apa minerală, zahărul (dacă folosiţi) şi untul topit peste ouăle bătute şi se amestecă.
- E bine ca făina să fie cernută înainte de a o adăuga în compoziţie. Se toarnă în ploaie, puţin câte puţin, în timp ce amestecăm continuu cu telul în formă de pară ca să nu se facă cocoloaşe. Puteţi folosi şi mixerul de mână dacă vă e mai comod aşa.
- Înainte să începeţi să coaceţi clătitele, lăsaţi aluatul "să se odihnească 20-30 de minute" la temperatura camerei. Omogenizaţi-l din nou înainte să îl folosiţi, pentru că făina are tendinţa de a se depune pe fundul castronului.
- Vă recomand să folosiţi o tigaie antiaderentă cu pereţi groşi. Exista tigăi speciale pentru clătite ca aceasta de aici. Dacă aveți o asemenea tigaie, e perfect. Nu veţi avea nevoie să ungeţi tigaia cu nimic, clătitele nu se vor lipi şi nici nu se va face fum în bucătărie. Dacă nu aveţi o astfel de tigaie, puteţi folosi orice tigaie normală, cu condiţia să o ungeţi cu foarte puţin ulei sau unt topit înainte de fiecare clătită. Clătitele vor avea la final dimensiunea tigăii, deci cu cât tigaia e mai mare, cu atât şi clătitele vor fi mai mari şi implicit mai puţine la număr. Dacă de exemplu aveţi musafiri şi vreţi să faceţi clătite mai multe "să ajungă la toți", folosiţi o tigaie mai mică în diametru 😉
- Tot în funcţie de mărimea tigăii veţi regla şi cantitatea de aluat pe care o turnaţi. Eu am 3 polonice de diferite mărimi cu care "jonglez" în funcţie de tigaia pe care o folosesc. Dar bunica mea de exemplu, în lipsă de polonice diferite, îşi făcuse drept măsură o anume ceşcuţă pe care o folosea de câte ori făcea clătite. Orientativ totuşi, aş spune că la o tigaie de 24 cm, eu pun cam jumătate de polonic de ciorbă cu aluat şi ies clătite subţiri şi fine. Vă veţi da seama şi voi după primele 2-3 clătite cât de mult aluat trebuie să turnaţi ca să obţineţi clătite cât vă place vouă de groase.
- Tigaia trebuie să fie bine încinsă când începem să coacem clătitele. Dacă este nevoie, ungeţi tigaia folosind o pensulă care să nu lase prea multă grăsime.
- Ridicaţi tigaia cu o mână, iar cu cealaltă mână turnaţi aluatul şi imediat începeţi să rotiţi tigaia în aşa fel încât aluatul să se distribuie uniform pe toată suprafaţa.
- Când aluatul începe să se desprindă de pe margini, e semn că trebuie să întoarceţi clătita pe partea cealaltă. Folosiţi o paletă sau o spatulă mai lată. E drept că puteţi încerca şi să aruncaţi clătita în sus cum aţi văzut în filme, sperând că va ateriza pe partea corectă. Mie uneori îmi reuşeşte, alteori nu, aşa că prefer metoda cu spatula ca să ştiu ca merg la sigur. Clătitele sunt preţioase, nu vreau să le risipesc scăpându-le din tigaie.
- Amintiţi-vă să mai amestecaţi din când în când în aluat ca să îl omogenizaţi. Înarmaţi-vă cu răbdare şi continuaţi la fel până ce terminaţi de copt toate clătitele.
- Încercaţi din răsputeri să nu le ungeţi cu dulceaţă şi să le mâncaţi pe măsură ce se coc 😀
Nu uitaţi că puteţi printa reţeta de clătite pentru a o avea la îndemână atunci când o preparaţi sau să o păstraţi la colecţia voastră de reţete de bază! Aaaa şi poate vă e de folos şi reţeta de gem de căpşuni sau cea de sos de caramel sărat! Ambele merg de minune cu clătitele 😉
Poftă bună la clătite!
Gand la gand 🙂
Azi dimineata, cand am pus la incalzit laptele pentru cel mic l-am si vazut transformat in clatite :))))
Deci azi faci clatite? Ca daca faci vin la tine, ale mele s-au terminat :))
Am facut clatite chiar acum cateva zile. Aveam si eu o dilema cu clatitele care nu ies ;)), insa cand eram studenta am gasit intr-o revista o reteta simpla care merge de minune, cu ea mi-au iesit mereu. Ingredientele difera usor (in sensul ca nu am deloc unt ca in reteta ta).
E asa: 250 g de faina, 500 ml lichid (lapte, apa sau lapte+apa), 3 oua, un praf de sare, arome dupa gust (vanilie sau rom)
In acea reteta este un truc: se amesteca intai faina cu 1/2 din cantitatea de lichid cu un tel in forma de para. Astfel aluatul nu mai trebuie sa stea sa se odihneasca la final. Se adauga apoi ouale intregi, restul de lapte/apa, sarea, aromele, se incorporeaza rapid tot cu telul-para si gata. In minutul urmator se poate trece la prajit. Tot acolo mai era o precizare: ca ouale ajuta clatitele sa se dezlipeasca de tigaie. Neavand unt in retetea, eu pun 2-3 picaturi de ulei in tigaia in care le prajesc.
Mie mi-ar placea sa scrii o reteta buna pentru frisca, daca se poate fara niciun fel de intaritor/aditiv, numai cu smantana si zahar. Mie niciodata nu mi-a iesit frisca :)))
Ei, uite asa e frumusetea retetei de clatite, ca se pot face in fel si chip 🙂 Eu le fac uneori si fara sa las compozitia sa se odihneasca, dar mi se pare ca ies mai bine legate si mai fine daca las aluatul deoparte.
Cu frisca treaba e si mai simpla, o bati cu putin zahar si extract de vanilie si gata. O bati putin, nu insisti ca sa nu se transforme in unt. Secretele sunt 2: sa fie smantana grasa, minim 20% grasime, dar e de preferat sa folosesti smantana pt frisca cu peste 30% si sa fi fost tinuta la rece cateva ore inainte sa incepi sa o bati. De asemenea castronul si telurile mixerului trebuie sa fie reci. Simplu, nu-i asa? 🙂
Da, am avut smanatana grasa, cu 32% grasime, era rece, am pus zaharul si am batut-o putin si … s-a transformat in lapte, adica a devenit lichida. 🙂 Asa am patit de trei ori si nu mai incerc. Trebuie sa fie un secret si aici, dar inca nu l-am depistat. O sa mai caut eu. 🙂
Au ieșit foarte bune ,și gustoase .
Sunt super bune☆.
😀😀😉😉
Ma bucur mult, Andreea! Multumesc pentru mesaj 🙂
Eu am doar 11 ani și îmi place foarte mult să fac prăjituri, biscuiți și tot ce ține de deserturi !!!
Cu ajutorul tău am înțeles cum se fac clatitele și nu doar acest desert !!!!
Mulțumesc !
Draga Ana Maria, mesajul tau mi-a mers direct la inima. Multumesc! 🙂
Ma bucur mult ca ma citesti si te mai astept pe la mine.