Plantele mele aromatice crescute în balcon

Acum câteva săptămâni, când v-am invitat în bucătăria mea, v-am promis că vă invit şi în balcon să vă arăt plantele mele aromatice care îmi colorează şi îmi înveselesc reţetele. Ei bine, a durat un pic până mi-am găsit timp să scriu despre ele, dar iată că astăzi mă ţin de cuvânt 🙂

Cu excepţia vacanţelor petrecute la bunici, toată viaţa mea am trăit în oraş, la bloc. Am perioade când mă apucă dorul de pământ şi natură şi atunci visez că ne-am putea muta la casă. Dar îmi trece repede. Traiul la bloc nu are prea multe avantaje, dar cele câteva pe care le are contează pentru noi, cel puţin momentan. La stilul nostru de viaţă de acum, ar fi puţin cam complicat să locuim la casă. Poate peste câţiva ani, cine ştie…

Dintre dezavantajele traiului la bloc, cel mai mult resimt lipsa unei grădini. Nu o grădină de legume, că ar fi prea multă muncă de care nu mă simt în stare şi ar necesita prea mult timp alocat, pe care nu îl am. Dar mi-aş dori foarte mult să am pomi fructiferi, multe, multe flori şi să pot creşte frumos câteva plante aromatice. Ştiţi voi, din cele care dau culoare şi prospeţime oricărei reţete şi care înviorează orice farfurie: pătrunjel, leuştean, busuioc, etc.

Pentru că nu mă pot lipsi de ele, încerc să le cresc în balcon. Unele cu mai mult succes, altele cu mai puţin, altele doar de amuzament, nu neapărat pentru cine ştie ce recoltă. Am noroc că am păstrat unul dintre balcoane deschis şi acolo, cel puţin din primăvară până în toamnă le merge tare bine plăntuţelor mele. M-am gândit să va arăt şi vouă verdeţurile mele de ghiveci, poate vă inspiră, sau poate voi vă pricepeţi mai bine la grădinăritul de balcon şi facem un schimb de experienţă 🙂 Aşadar, iată ce am reuşit eu să cultiv:

Busuioc

Am cumpărat de multe ori ghivece cu busuioc din supermarket dar nu m-am priceput să le fac să supravieţuiască mai mult de o lună. Pe cel din fotografia de mai jos l-am cumpărat din piaţă, de la un domn care de fapt vindea muşcate şi petunii şi întâmplător avea şi 2-3 ghivece cu busuioc. Era mic de tot când l-am cumpărat, avea doar 2 frunze şi am dat pe el 2 Ron. Cum ar veni, a costat 1 Ron/frunza 😀

Dar a meritat investiţia, uitaţi ce mare şi frumos a crescut! Îi tot rup vârfurile să nu îl las să înflorească şi se regenerează mereu. Frunzele lui apar în multe reţete de pe blog. Ultima dată le-am folosit la reţeta de roşii uscate în cuptor, le-am pus în borcan şi am turnat ulei de măsline peste ele. Au dat o aromă minunată uleiului 😉

Mentă

Menta de mai jos are o vârstă venerabilă. Nici nu-mi amintesc când am cumpărat-o. Ştiu că e domnişoară de supermarket, am adus-o acasă, am lăsat-o vreo săptămână să se obişnuiască cu împrejurimile, apoi am mutat-o într-un ghiveci mai mare. De atunci o jumulesc fără milă şi o puteţi vedea presărată prin multe reţete de deserturi, la limonada cu ghimbir, la reţeta de ayran sau la salata tabouleh cu quinoa la al cărei succes a avut o contribuţie majoră 🙂

Leuştean

Ce-ar fi borşul de miel fără leuştean? 🙂 Sau orice ciorbă acră pe care nu o concep fără aroma leuşteanului proaspăt! Am cerut de la ţară, de la sora mamei 2 rădăcini de leuştean pe care le îngrijesc ca pe ochii din cap. Nu cred că trec iarna, am mai avut şi în anii trecuţi şi nu au rezistat după ce le-am mutat în balconul închis, dar măcar până începe frigul îmi place să dau o fugă în balcon când e ciorba gata şi să-mi culeg frunzuliţele proaspete cu mâna mea.

Rozmarin

Cu rozmarinul am o lungă şi frumoasă poveste de dragoste. Şi el tot băiat de supermarket este, dar s-a adaptat fără mofturi la condiţiile de balcon. Îl tund periodic pentru vreo reţetă de cotlet la cuptor sau limonadă cu rozmarin şi fructe goji. E foarte cooperant şi aromat. E una din plantele mele de bază, îi tai crenguţele şi se regenerează frumos. Nu-mi place rozmarinul uscat, de aceea mă străduiesc să am grijă de el, să îl păstrez verde şi sănătos cât mai mult timp. Rezistă foarte bine şi iarna, într-un balcon închis.

Pătrunjel

Am pus câteva seminţe de pătrunjel într-o jardinieră. Cred că am fost cam neinspirată, am pus o jardinieră prea mică, poate ar fi trebuit una mai mare, cu mai mult pământ. Oricum, a meritat efortul, a crescut frumuşel şi m-am folosit de el vreo 2 luni. Apoi, când au ajuns plăntuţele la maturitate au avut prea puţin pământ la dispoziţie în care să se dezvolte şi a început să se usuce încet, încet. Îl puteţi vedea în splendoarea maturităţii lui în pozele de la reţeta de drob.  Data viitoare îi aloc o jardinieră mai mare.

Oregano

Mai jos vi-l prezint pe Oregano-cel luxuriant. Chiar şi dacă nu ar fi plantă aromatică cred că tot aş avea un ghiveci de oregano pe pervaz pentru că e pur şi simplu o plantă frumoasă. Oregano e vesel, nepretenţios şi foarte darnic în frunzuliţe mici şi aromate. Îl folosesc la salate, la pizza, la paste, la ouă, la brânzeturi. De fapt sunt puţine mâncăruri la care nu aş folosi oregano. Merge aproape la orice 🙂

Este peren, rezistă bine de la un an la altul şi se întristează imediat dacă uit să îi pun apă la timp. Dar mă iartă şi îşi revine repede. Am văzut pe internet că face floricele frumoase, mici, asemănătoare cu florile de busuioc mov, dar al meu nu a înflorit încă.

Roşii Chiquita Pot

Roşiile nu cred că întră în categoria plantelor aromatice, dar le pun şi pe ele aici pentru că intră în categoria succeselor noastre de balcon 🙂 Am cumpărat într-o doară un pliculeţ de seminţe de roşii Chiquita Pot fără mari speranţe să iasă ceva. Le-am plantat prin ianuarie în păhărele de plastic şi am obţinut astfel răsaduri pe care în martie sau aprilie le-am transplantat în ghivece mai mari. Spre surpriza noastră au fost pline de rod.

Am avut în total 7 ghivece care ne-au bucurat cu roşioare. Nu pot zice că am mâncat pe săturate, n-am reuşit să facem nici măcar o salată zdravănă doar cu roşii din producţie proprie, dar am avut mereu la micul dejun câte 2-3 roşii cherry, exact cât ne trebuia. De gust ce să vă mai spun! Poate am fost noi prea mândri de ele, dar vă spun sincer că nici o roşie cumpărată din piaţă nu s-a comparat vreodată cu roşiile noastre din ghiveci!

Mai jos e prima roşie coaptă la noi în balcon. Nu-i aşa că e perfectă? 🙂

Cam atât din balconul meu. Îmi lipseşte foarte mult o tufă de mărar, dar nu am încercat până acum, poate vara viitoare cumpăr un plic cu seminţe şi încerc să văd cum merge. Dacă aveţi ceva experienţe cu mărarul la ghiveci, spuneţi-mi şi mie, vă rog!

Concluzia postării mele de azi este că se poate să ne bucurăm de prospeţimea plantelor şi dacă locuim la bloc. Dacă aveţi la dispoziţie un balcon sau măcar un pervaz potrivit, e păcat să nu încercaţi să creşteţi câteva plante aromatice. E distractiv şi foarte reconfortant să te ocupi de ele, mai ales că nici nu cer prea mult efort, ci doar un pic de apă din când în când şi un strop de dragoste. Oferă în schimb frumuseţe, arome şi prospeţime în orice reţetă 🙂

Spor la grădinărit…în balcon, vă doresc!